In seara asta ma gandeam la toate persoanele care-mi sunt in preajma si mi-am zambit ironic cand am realizat cate din ele, de fapt, imi sunt dragi, cate imi sunt patrunse in suflet si cate merita atentia ori afectiunea mea. Cu exceptia iubitului meu, sunt inconjurata de straini, sunt in preajma persoanelor de care nu ma pot lipi, nu pot crea acel ceva, acea conexiune speciala care se poate numi prietenie ori atasament. Vad cum relatiile se mentin la nivel de rudenie si se ridica la rangul de compromis chiar daca bat valuri si momente in care totul pare sa intruchipeze perfectiunea.
Ironia, in aceasta situatie, consta in faptul ca persoanele care intotdeauna m-au inteles, intotdeauna mi-au vrut binele, intotdeauna m-au placut cu tot arsenalul meu de defecte, intotdeauna m-au facut sa ma simt importanta in viata lor si intotdeauna mi-au demonstrat prietenie, sunt foarte putini la numar si sunt foarte departe de mine, ( vorbesc de kilometrii) si am momente dese cand le simt lipsa foarte mult.
Cred ca o relatie speciala de prietenie porneste de la educatie si bun simt. Prietenia si un zambet prietenos, dar sincer nu au nici o legatura cu falsitatea, cu urmarirea propiului interes, cu egoismul ori cu compromisul.
Stiu ca traim intr-o lume in care absolut toti oamenii au cele mai egoiste principii de viata si din ce in ce mai rare sunt situatiile in care cineva chiar pune pret pe prietenie iar eu am ramas complet in urma, fiind atat de naiva sa cer lucruri frumoase de la oameni.
Dar nu mai are importanta, pe cat de sensibila ma descriu aici , pe atat de naturala ma arat in fata lor, in fata celor care-mi zambesc fals, in fata celor care se dau prieteni.
Ce primesc, aia ofer. Cu acelasi zambet si aceeasi atitudine ...
p.s. Proverb : '' Roata se intoarce mai devreme ori mai tarziu ''
p.s.s. Prietenilor : Sunt happy sa va am in viata mea !
p.s.s.s Specificatie : in categoria Prieteni sunt incluse acele cateva persoane din familia mea.
Cum ar zice mama : '' Bai ! Putini dar buni !!! ''
Va pup !
Nu este prima data cand citesc blogul tau, iar sentimentul care imi este trezit este acela..ca eu am uitat sa fiu eu...dar stii, ma regasesc in randurile tale, mi se deschide o poarta larga catre tecut si catre maniera in care noi iubeam viata...de cum ne citeam una alteia jurnalele, de cum analizam fiecare cuvant..si nu in ultimul rand de nelipsitele impresii...daca a fost ceva care mi-a marcat adolescenta sau daca ar trebui sa ii dar nume adolscentei mele acela ar fi Alice, si nu vreau sa para si nici sa fie un lucru pompos. Se apropie ziua ta (un pachet mare de Pall Mall Menthol)....
RăspundețiȘtergereCele mai bune ganduri...Cheeky
Regret, am trimis urari de ziua ta, mi s-a confirmat ca vor fi acolo dupa aprobare.
RăspundețiȘtergereSa nu fi ajuns la tine?
Ar fi pacat dar nu voi ezita sa le repet!!!
Ele sunt, iti doresc realmente ce am scris, asa ca doar transmiterea lor va trebui reluata.
Ioan cel batran!!!