23 octombrie 2011

Filă din Toamnă

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris.
Cand te simti bine, iti piere pofta de a scrie pe blog. Uiti ca il ai, traiesti si te bucuri de viata. Cand te simti bine, zambesti si razi, nu mai analizezi si nu filosofezi. Cand te simti bine, nu mai astepti ceva, ci pur si simplu te bucuri de ceea ce ai.

Eu am lipsit din alte considerente. Am lipsit pentru ca am realizat cat e de inutil sa te expui pe blog. Că acel click pe www.aliceioanablabla.com nu porneste din dorintă ci din curiozitate. Si pentru ca e postat pe wall-ul Face-ului.
Vocea interioara, luptele cu tine insati, strigatul de disperare si ajutor s-au materializat in lungi si numeroase postari.  Si nu-i ok. Nu vine nicicum solutia sau pic de consolare. Te faci inteleasa mai usor, poate ...

Si mie imi vine sa ma intreb "Ce mai faci Alice?"
Alice, care e de felul ei o sensibila si visatoare, traverseaza vremea de toamnă asemeni lui Bacovia. Nostalgic si gri.

Alice nu a lipsit de pe blog ca nu mai poa' de bine. In Alice se dau niste lupte si se framanta mult de tot -niste ganduri. Despre care nu o sa stie nimeni, vreodata. Ca asa e Alice. Are zile in care vrea sa se bage sub dus si sa planga cu lacrimi de crocodil. Sa o doara capul de la atata plans si sa vina cineva sa o tina in brate.
Dar cei apropiati sufletului meu nu au nevoie sa mai fie ingreunati si de tristetile mele. Si poate tie, strainule, care citesti de aici, nici nu-ti pasa.

Nu putini sunt cei care zic ca lupta cu tine insati e cea mai grea. Cu greu reusesti sa te impaci cu tine, cu greu accepti ceea ce ti se intampla si calea compromisului e cea mai simpla. Nu poti iesi din zona de confort. Iar regulile confortului sunt stabilite de societate, de parinti, de iubit, de prieteni si de mediul in care te invarti.
E mai usor de suportat sa fii inconjurata de oamenii care ti-au intrat in viata, indiferent cum ar fi acestia, decat sa fii singura.
Daca mi-a placut sa cred despre mine ca sunt adepta conceptiei << totul sau nimic >>,  aflu (si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea) ca in viata nu poti avea totul ! (carcotasilor, parca va si aud: "ha, ha, ha serios?! acum si-a dat si ea seama" )
Si cum nici cu "nimicul" nu poti sa ramai, te bucuri de jumatatile de masura, de "cate putin din fiecare", "mai bine asa decat deloc" si tot asa.

Daca ma intrebi pe mine ce-mi doresc, de tot fac atat pe nemultumita, am un raspuns simplu, natural si logic:
- Sanatate
- Dragoste
- Armonie si liniste in suflet

Nu le divid acu' si nu le raportez la persoane sau situatii, ramane atat.
Greu, dom'le, greu!
Imi doresc sa nu fiu judecata gresit. Ok, nu reusesc sa ma incardrez in tipare (de mentalitate zic) daaar nu e nimic gresit cu mine! Fiecare om are stilul lui, nu? Eu imi doresc sa nu mai fie oameni care sa aiba impresia ca ma pot manipula ca pe-o papusa, care sa minta avand (din nou ) impresia ca "papusa" nu se prinde, sa nu mai fie oameni egoisti si falsi. Si nu generalizez.

Un lucru bun totusi e al 6-lea simt. Mai faci o alegere, mai iei o decizie, e bine sa fie acolo :P. 
Eu am tot timpul cate un "feeling" d'asta. Ca-i de bine sau de rau, ca ma face sa ma simt super-bine sau nu ma lasa sa dorm cate o noapte intreaga, tine de gradul meu de nesimtire.

In sfarsit, iar vorbesc (scriu) mult prost si fara rost (era o vorba). Per ansamblu Alice e bine! 
E cu familia, cu iubitul, cu jobul, cu fjsc-ul, cu planurile si visele ei ...e bine.

Va salut si va imbratisez!

p.s. Am intentionat sa ma las de fumat. Inca intentionez si o voi face pana la urma ;-) Dar am sesizat ca celui care scrie, îi şade bine cu tigara intre degete ...

18 octombrie 2011

Deep Inside.

Şi pentru momentele în care simţi că totul in jurul tău se prăbuşeşte, pentru momentele în care a parcat camionu' pe sufletul tău, pentru momentele în care te simţi sigur/ă ...
Îţi recomand cu multă căldură,  Psalmul 142

 Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-i nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.
Amin


" Credinţa este forţa vieţii. 
Dacă omul trăieşte, este pentru că el crede în ceva." Lev Tolstoi

" Credinţa înseamnă să nu-ţi faci griji " John Dewey

Vă doresc o noapte liniştită!