25 iunie 2010

Noi suntem romani ...

Acum cateva zile luam pranzul cu o familie de italieni. O atmosfera placuta, discutii diverse si comentarii intense asupra jurnalul de stiri ce se difuza la tv. La un moment dat se asterne linistea: stire despre 4 romani, 3 barbati si o femeie [ !!! ] care au comis nu stiu ce infractiuni, violente si jafuri asupra unor italieni. Toate persoanele de la masa au mutit, sigur nu au facut nici un comentariu pentru ca eram eu de fata, eu am inghitit in sec si nu-mi doream decat sa se schimbe mai repede stirea sau sa se deschida un nou subiect de conversatie ...
E ceva firesc sa se auda des de romanii care au probleme cu legea aici insa de data asta eu chiar m am simtit jenata !

Cred ca ...

... e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti !