25 iunie 2010
Cred ca ...
... e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imbatranesc si intineresc in acelasi timp,suntem in plin proces de devenire, asta suntem noi, fetita mea. Ne descoperim uneori urcand, alteori mergand taras. Dar la fiecare capat se afla o renastere. Te puuuuuuuup cu dor.Mama.
RăspundețiȘtergeresi bine spune d.na croitoru...dar ce se intampla atunci cand renasterea vine prea tarziu?! cand deja ejti mult prea obosit sa te mai bucuri de ea?! atunci ce se intampla?! inceppe dulcea consolare...ca viata a fost nedreapta?! un drag anonim :D :P :*
RăspundețiȘtergerenu exista '' sa fii prea obosit sa te bucuri de orice inceput in viata ta '' nu concep sa vorbim despre consolare si viata nedreapta la 22 de ani ! ia fiecare moment pe care ti-l ofera viata ca atare si asteapta adevaratele experiente.... de acum incep. Doamne, suntem atat de tineri !
RăspundețiȘtergere