"Ultima noapte de razboi, intaia noapte de dragoste"

Nu stiu daca exista un moment mai intim cu mine, in care imi pot omagia varsta, ca acesta in care scriu ceva de ziua mea si emotia e cu mult mai speciala.

Dar, in povestea vietii mele, eu voi scrie si la 80 de ani.
Iar gandurile-mi suna cam asa:

" Pana la 27 de ani am fost un haos, o nebunie curata.
Insa de la 28 de ani si pana acum, am fost cu adevarat fericita. 
Eu, abia in ultimii 52 de ani mi-am trait cea mai frumoasa parte a vietii.

 In primii 27 de ani, am fost, la randul meu, copilul generatiei care urma, cu directii precise, regulile societatii in cliseul "scoala, loc de munca,casatorie, familie, copii si gunoaiele ascunse sub presul scump si frumos brodat din fata casei, ca sa avem imagine buna in lume."


Dar, de la 27 pana la 28 am luat cele mai bune decizii care m-au scos din turma si, pur si simplu, m-au transformat.
Cu atat mai mult, de cand am plecat din tara si am reusit sa sterg amprentele celor mai sufocante atitudini din ultimii ani "


Tututor ne place sa fim pupati in fund. Si ne cărdăşim ca sa ne pupam in fund. 
Pentru ca, hai sa fim seriosi, cui i-ar placea sa apartina unui grup unde, ceea ce ar fi de aratat (de la case, masini pana la nunti si petreceri ) nu starneste un pic de invidie si simt competitiv?
Unde, complimentele spuse cu zambete false pe fata, curg siroaie si politeturile teatrale sunt la ordinea zilei, zise ce-i drept cu nodu-n gat.
Nuntile alea cu 200 de persoane, petrecerile alea unde totul e perfect de te complexezi ca n-ai facut si tu asa ceva de ziua ta/ botez/cumatrie s.a.m.d. ,  obligatiile gen " a venit la mine, n-am ce face, tre' sa ma duc, pana mea! "....

Pe bune, imi aduc aminte cata parada, cata risipa de bani si de timp, cata infatuare.  Am gustat din fiecare experienta.
Si pentru ce? Pentru cine? 

Oamenii te vor judeca oricum pentru orice eşti, orice faci, orice gândeşti şi transmiţi, pentru ce crezi. Întotdeauna vei deranja pe cineva şi nici măcar nu depinde de tine. Fiecare e la nivelul lui de înţelegere pe care odată şi odată îl va depăşi. Dar până atunci, pentru ce preferi să fii judecat? Pentru măştile tale sau pentru autenticitatea ta? (Pera Novacovici)  

Eu am reusit sa traiesc linistita fara a mai astepta feedback-uri pozitive si fara a mai depinde ( moral vorbind) de parerile ( musai pozitive!) ale celor din jurul meu. 
Nu sunt ipocrita si recunosc ca ma simt bine cand sunt admirata, laudata, complimentata etc. Diferenta insa, o face sursa acestora si scopul pentru care sunt adresate. Iar eu, am invatat asta: deosebirea dintre falsitate si sinceritate; dintre complezenta si firescul lucrurilor. 
Am iesit din zona de confort, mi-am asumat riscuri, mi-am luat in carca toate parerile si criticile si m-am spalat pe cap cu ele. Pentru ca am preferat sa fac, sa fiu si sa am langa mine ce mi-am dorit eu cu adevarat si nu ce era in tipare.

Pentru ca m-am chinuit tare mult si m-am consumat grozav cand oamenii mi-au intors spatele, m-au judecat sau pur si simplu nu mi-au mai vorbit. Unii nu au mai avut curaj sa ma abordeze si eu i-am incurajat, tinandu-i la distanta iar altii nici nu mai voiau sa auda de mine. Cei mai multi dintre ei au fost socati, fireste. De parca as fi avut nevoie de acordul lor, de sfatul lor, de consiliere...de 3 de DA, nu stiu... 
Cum am putut eu sa ma prefac si sa joc atat teatru?!?! Fereasca Dumnezeu!!

Si m-am chinuit, consumat inutil.  Mi-am dat seama ca fiecare este educat si format sa vada lucrurile in mod atat de personal sau doar prin asociere cu propriile experiente, neraportandu-se la legea universala a firii: toti suntem diferiti, avem constiinte diferite si emotii diferite.
Mi-am dat seama ca altii sunt influentabili. Altii sunt lasi. Altora nu le pasa. Altii nu pot avea pareri, pur si simplu.
Daaar! Nu mai e vorba despre mine aici. Nu e problema mea daca ai ales sa te retragi ,sa comentezi sau sa nu te bagi. Nu mai e problema mea daca ma placi sau nu, serios! E fix alegerea ta si , mai mult, trebuie sa ti-o asumi!
Eu mi-am gasit linistea, crede-ma!

Si sa mai zic ceva: 
De cand sunt intr-o relatie care, da, e dezaprobata, criticata, condamnata, bla bla bla, am invatat, de asemenea, sa nu ma mai c*c pe mine , pardon, pe Facebook. 
Din bun simt si din dorinta de a nu sfida, evident. 
Sunt nesimtita, insa nu la nivelul de rade in nas sau de a arata lucruri doar de dragul de a-i vedea pe unii ofticati. Sufar cronic de diplomatie si eleganta in exprimare (pacat!)
Bai si eram frustrata, nu-mi convenea! Ca as fi vrut sa vada toti,  sa le arat eu lor, sa vada ei .....  stop!!
O data cu vindecarea de "gura lumii" mi-a trecut si de setea de like-uri si de aprobarea celorlalti. 
Nu sunt de acord cu stereotipurile, cu spiritul de turma. Refuz sa fac ceea ce se intampla la cei mai multi dintre utilizatori, pe conturile lor:  sa "partikip" la toate porcariile din spatiu virtual, sa pun poze cu fiecare fel de mancare, sa pun cate un selfie in fiecare zi, sa-mi dau check in in fiecare statie de autobuz, sa urlu in toate pozele, in gura mare cat de fericita sunt eu cu "iubi", sa distribui toate icoanele, bancurile si toti copii cu malformatii. Imi amintesc cum abia asteptam sa ajung la nunta, la club, la party... la masa, sa fiu machiata si aranjata si sa-mi fac poze, sa le postez *having fun* si sa astept like uri si comm gen *frumoasa!!! 
Recunosc, sunt un pic jenata.

Acum, vad facebook-ul ca cea mai la indemana metoda de a ramane conectat cu aproape toti oamenii pe care ii cunosti. Sa stii cand face omu' copii, cand pleaca in vacanta, cand se casatoreste. E dragut sa fii la curent cu viata personala a fiecaruia :)

Stii cum e sa traiesti o viata, sa faci o excursie, sa vizitezi locuri, sa faci multe selfie-uri si sa sarbatoresti evenimente fara sa faci albume publice pentru fiecare din astea? 
*hint - Nu te doare capul nici de baterie si de acoperire.

Extrem de intim, linistitor, relaxant.


Nu e nimic gresit in a arata lumii (de cele mai multe ori lume inchipuita de tine,unde toti isi baga gheara-n gat cand te vad asa de happy) ce momente faine traiesti tu. Arata, posteaza, ne bucuram pentru tine!

Daca o faci, insa, in vacanta aia superba sau la petrecerea aia super misto, in timpul ei, la masa, langa partenerul tau de viata, in timp ce si el face acelasi lucru ..... deja pun la indoiala fericirea aia a ta suprema si distractia aia maxima, pe bune!
Deja ma bucur atat de mult ca sunt doar in pijamale, in pat, poate nu fac nimic deosebit si ma uit la pozele tale dar sunt unde trebuie, langa cine trebuie.

Daca nu am 100 de selfie-uri, nu dau check-in in fiecare restaurant sau hotel, daca nu arat lumii intregi ce "simtindu-se indragostita" sunt eu, crede-ma, Alice e tare bine. Mai bine decat a fost vreodata. 

Cred ca am calatorit intr-un an cat n-am calatorit in zece. Si am vazut locuri atat de frumoase incat pozele pe care le-am facut sunt minciuni pe langa emotiile pe care le trait acolo. Iar libertarea si nepasarea care ne plimbau pe strazi, de mana, m-au facut sa-mi doresc asta, in fiecare capitol din viata mea. Sa fiu libera si neconditionata de nimeni si nimic. Sa-mi traiesc cele mai speciale momente discret, fara sa am nevoie de spectatori si aplauze.

M-am vindecat de multe rani, complexe si frustrari.
Am invatat sa vad partea buna din fiecare lucru. De fapt am fost invatata.
Am invatat sa-mi analizez temerile, defectele si greselile si sa le domin.
Am invatat sa nu ma mai judec.
Am invatat sa mi controlez furia.
Am invatat sa iubesc dezinteresat.
Am invatat sa pun pret pe adevaratele valori. De fapt am descoperit adevaratele valori.
Am descoperit oameni!!  Oameni de la care am invatat ce inseamna o relatie de prietenie neviciata. 
Si toate acestea intr-un an....
M-am dezbracat de cele 100 de masti, m-am inconjurat de prieteni de care nu mi-a mai fost teama sa ma apropii, am citit, am vorbit, am scris si am ascultat.
Urmez alt vis. Visul meu!

Divort in #hashtaguri

Au trecut nouă luni de când am divorţat. Nouă luni în care au încăput,  parcă, 10 ani. Am citit o grămadă de articole, am auzit 100 de păreri, am ascultat 700 de sfaturi. Scrise, zise, date de oameni care habar nu aveau ce înseamnă un divorţ. Cică „divorţul este a două traumă psihică umană, după moartea cuiva drag”. Really??! Totul este atât cât vrei tu să fie! Nici mai traumatizant, nici mai puţin traumatizant! După opinia mea, e ca şi boala, se manifestă particular la fiecare individ în parte. Unii devin alcoolici, alţii dependenţi, alţii deprimaţi, însă alţii devin milionari, fericiţi, împliniţi! Eu zic aşa: Hashtagul #divort trage după el un lanţ de baby*hashtag-uri.

Şi din experienţă reală, trăită pe propria piele, proaspătă şi de curând (sper că s-a înţeles că nu fac copy-paşte la vreun articol „cum să treci peste divorţ”), uite ce se întâmplă:

#luptacutineinsati – aici pierzi sau câştigi.

Pierzi dacă te minţi şi fugi de #demonii tăi şi toate maimuţele din creier care vor să te păcălească zicând că #totuleok.

Pierzi dacă alegi zona de confort şi frica de #guralumii.

Pierzi dacă îţi calci singură în picioare #sufletul.

Te pierzi pe tine, te trădezi şi e cea mai dureroasă pierdere suferită vreodată! Nu vei mai avea cum să te iubeşti, cum să te respecţi şi cum să vrei mai mult de la viaţă dacă te minţi şi dacă te trădezi PE TINE.

Citește tot articolul aici: http://www.catchy.ro/despre-divort-in-hashtaguri/100927

It's fine to pray for a miracle

Sunt pe punctul sa-mi schimb viata. Radical, pe nepusa masa, nu m-a intrebat inainte daca vreau.

Am fost o ratacita a vietii dar mi-o spun cu zambetul pe buze, sa stii.
Pentru ca sunt o visatoare cu acte in regula. Condamna-ma pentru asta :)
Am umblat dupa ideal, absolut, minunatii ...
Am cautat toata viata mea oamenii si locurile care coincideau cu visele mele.
Dupa ce i-am gasit, mi-am creat vise noi cu ei. Dar ei au alte vise...

Tot timpul s-a spus despre mine ca sunt greu de inteles. S-a spus depre mine ca sunt introvertita si ca niciodata nu spun ce simt si gandesc, ca am lumea mea si ca niciodata nu o sa stiu ce vreau.
Si m-am impotrivit, m-am luptat cu aceste convingeri si am luptat impotriva mea.
M-am lasat influentata de parerile celorlalti din jur despre mine iar viziunea lor asupra mea a devenit si viziunea mea.
Am fost numita,  pe rand, si femeia perfecta si copilul pefect, am fost o prietena de incredere si un angajat de neinlocuit.
Am fost vazuta si ca un copil incarcat cu un bagaj emotional negativ, o femeie de ultima speta, o prietena falsa si ipocrita si o nonvaloare in viata.
Am fost si o victima si o Vaduva neagra. Si o femeie slaba si puternica.

De fapt, in tot timpul asta, eram aceeasi visatoare, care-si dorea liniste si fericire.

Da, am fost usor influentabila, influentata, am fost lasa, m-am lasat dusa de val si dusa cu turma.
Am crezut ca ce e normal pentru unii e normal si pentru mine. Ca ceea ce isi doresc altii de la viata lor imi doresc si eu. Ca ce e bine pentru ei, e bine si pentru mine.

Cacat! Nu e asa ...

Luptele cele mai dureroase le-am dat cu mine. Mintea te toaca marunt in fiecare zi, cu orice!! Cu jobul, cu familia, cu relatia, cu sefii, cu neamurile, cu banii etc etc etc.
Pe cand sufletul se face tot mai mic, pe zi ce trece. Si ne intrebam de ce suntem frustrati? De ce suntem nefericiti si nemultumiti? De ce nu ne simtim confortabili langa o persoana sau intr-o casa sau la birou, la locul de munca.

Nu vreau sa gandeasca nimeni ca mine pentru ca nici eu nu o sa mai gandesc ca ceilalti. Nu vreau sa ma pliez pe oameni doar ca sa ma placa, prefacandu-ma si jucand teatru ieftin de societate.
Nu vreau sa mai apartin nici unei "gasti de prieteni" ca sa mi se valideze identitatea si personalitatea. Pentru ca asta am facut pana acum si s-a sfarsit prost. Prost!

Imi pare rau ca purtam masti, ca ne barfim, ca ne inselam, ca suntem invidiosi, ca ne roade ciuda pe capra celuilalt si ca iesim in continuare, tare fain si bine, in pozele pe care le punem pe Facebook.
Aratam numai ce ne convine si share-uim numai cand vrem sa dovedim cat suntem noi de fericiti.

Ne intalnim si ne zambim ipocrit.

Situatiile nefericite se intampla cu un motiv, intotdeauna.
Fie ca le provocam noi sau luam decizii in urma acestor situatii, cert e ca asa trebuie sa se intample.
Anul asta, am invatat cea mai importanta lectie din viata mea:
Sa nu mai tac, sa nu ma mai comport ca si cum totul e perfect. 
Sa nu ma prefac ca sunt atat de fericita si incantata de viata mea incat voi, prieteni, ar trebui sa fiti invidiosi. 
Sa nu mai tin atat de mult la imaginea mea de societate incat sa-mi consum sufletul din mine, doar ca sa fie bine. Pentru oricine altcineva dar nu pentru mine.

Nu suntem victime. Nici unul dintre noi.
Nu sunt o victima pentru ca am fost nefericita. Sunt o proasta pentru ca nu am spus-o la timp.
Tu nu esti o victima pentru ca te-ai resemnat cu falsa mea fericire. Simteai dar ti-ai jucat rolul in continuare.

Ti-as spune ca te-am iubit ca o nebuna. Si cate vise am avut cu tine. Si cu cata dragoste ti-am scris aici.
Dar nu mai are valoare.
Totul piere acum in fata orgoliilor si a dezamagirilor.
Te-as ruga sa ma ierti pentru ca nu am fost sincera cu tine dar sunt linistita ca am reusit sa ma iert eu si mi-e suficient.
Te-as ruga sa-ti traiesti viata fara nici o masca. Si sa nu te mai complaci niciodata, indiferent cat de confortabila ti-e situatia.

Eu merg mai departe, asa cum stiu eu si cum ma duce capul: ca o visatoare :)
Nu inainte de a face un pic de curatenie in tot.
O sa-mi ling ranile o vreme, cu blandete si rabdare si o sa caut fericirea aia adevarata.
Si poate ca nu o sa stiu niciodata care e.
Dar stiu sigur ca de acum e strict problema mea si nu va mai fi nimeni obligat sau dator sa ma ajute sa-mi gasesc linistea dupa care alerg.

Pentru oamenii care citesc: gestionati-va viata fara prieteni, frati, surori, parinti, socrii si tot neamul.
Si nu lasati raul sa prinda radacini. Devine cancer. Pentru suflet.

Cu SINCERITATE,

Alice

Later edit: pentru ca am primit un feedback de la cineva drag, simt nevoia sa-i expun mesajul:

Oamenii te vor judeca oricum pentru orice esti, orice faci, orice gandesti si transmiti, pentru ce crezi. Intotdeauna vei deranja pe cineva, vei atinge o coarda sensibila, vei trezi o rana veche si nici macar nu depinde de tine. Fiecare e la nivelul lui de intelegere pe care odata si odata il va depasi.Dar pana atunci, pentru ce preferi sa fii judecat? Pentru mastile tale sau pentru autenticitatea ta?

Multumesc :)

The Liebster Award

Draga mea, iti multumesc :)

Cred ca era timpul sa dezmortesc un pic atmosfera pe blog, cu atat mai mult cu cat setul de intrebari pe care l-ai pregatit e de-a dreptul o provocare.

Inteleg ca e un obicei in lumea bloggerilor, de a-si transmite intre ei idei si sugestii de postari, pentru a impartasi parerile, viziunile si stilurile de viata.

Incantata fiind si nerabdatoare, iti raspund cu drag intrebarilor pe care le-ai gandit pentru noi :)

1.  De ce ai inceput acest blog?

 Pentru ca a fost o vreme in care tot ce aveam mai de pret erau: un laptop, tigari, mult timp liber la dispozitie si o gramada de ganduri.

2. Care este cariera la care visezi?

Intrebarea asta ma pune in dificultate pentru ca imi doresc, de fapt, sa am multe activitati din care pot castiga bani, din care sa invat, sa ma dezvolt si care sa-mi ofere satisfactii profesionale, pe termen lung.
In principiu visez sa lucrez pentru mine si bussines-ul meu.

3. Care este produsul de beauty favorit (tip de produs + brand)?

Fondul de ten, fara doar si poate!! 
Pana acum, n-a reusit nici unul sa ma dea pe spate ca Dermablend-ul de la Vichy.

4. Ce iti place cel mai mult la tine?

Puterea interioara.

5. Daca ai putea sa schimbi un singur lucru la tine, care ar fi acela?

Determinarea.

6. Unde te vezi peste 5 ani?

In vacanta, in State.

7. Care este cea mai mare teama a ta?

Mi-e teama sa nu pierd oamenii la care tin si sa nu dezamagesc oamenii care tin la mine.

8. Cine te inspira? 

Ma inspir din ce simt.

9. Cum treci peste o zi stresanta?

10. Iti faci si duci pana la bun sfarsit rezolutiile de Anul Nou? 

De obicei imi propun un an mai bun ca cel anterior. In unii ani imi iese rezolutia, in altii nu :))

11. Esti fericita?

Asta nu-i intrebare :) E tema de gandire. 
O sa scriu o postare separata ca sa-ti satisfac curiozitatea.

Intrebarile mele sunt:

1.  Care e cea mai arzatoare dorinta a ta?

2. Ti-ai stabilit prioritatile ?

3. Daca ai da timpul inapoi, ce ai schimba in deciziile luate pana acum?

4. Daca asta ar fi ultima ta zi, ce ai face?

5. Pe ce cheltuiesti cei mai multi bani?

6. Descrie-te intr-un citat.

7. Ce te relaxeaza?

8. Ai fobii si daca da, la ce?

9. Daca ai putea sa conduci lumea, ce ai schimba la ea?

10. Ce iti da putere in momentele mai putin placute?

11. Unde te vezi peste 5 ani? ( buna intrebare :) )

O nominalizez pe Luiza sa raspunda. Cu sinceritate.

De asemenea, pentru cine mai doreste sa raspunda: rubrica de comentarii, de mai jos,  va sta la dispozitie.

Chiar sunt curioasa :)

Feeling tired

Bai, ce dor nebun, ce chef de duca ...de liniste...

Cata risipa de timp si resurse, in fiecare zi!

Stres, anxietate, presiune, reguli, cifre, oboseala, griji, nerabdare, neliniste - aici sunt banii mei. si energia mea.

Azi, citeam undeva, o remarca: cu cat ai mai multe nevoi, cu atat esti mai nefericit.

Am aprobat ideea dar mi-a incoltit intrebarea: care e minimul de confort de care avem noi nevoie?

Cand lumea o ia la galop si mai mult, si mai mult,si mai mult, tu ce-ti doresti?

Sa nu ramai in urma, cumva?

Ce trebuie, de fapt, sa cerem de la viata? Ca am un blanc total. 

Familie, super-job bine platit, statut, casa, masina, viata sociala. Ajung?

Cati dintre noi le avem pe toate si care sunt prioritare? 

Cineva ar zice - cate putin din fiecare.

Ce inseamna putin dintr-o familie, de exemplu? Ce inseamna putin dintr-o casa, dintr-un loc de munca? 

Ce ne facem cu: Sa nu te multumesti cu putin! Tot timpul sa vrei mai mult, sa ceri mai mult, mai mult, maaaai mult!

Pai o cam iei razna frate! Ca tragi ca nebunu' sa-ti tii familia unita, sa muncesti 10/12 ore pe zi, sa-ti iei super-salariul (ala direct proportional cu super-jobul) si sa platesti bancile, facturile, sa pui benzina, sa faci cumparaturi, sa ai grija de copil (unde este cazul) - si toate astea in timp ce sotul/sotia ta are cam acelasi program si plan de viata.

Hai sa mentinem pasiunea, sa dam randament la munca, sa iesim in weekend-uri cu prietenii la gratar, sa crestem plozi, sa facem macar o vacanta pe an, sa ne mai bagam picioarele in el stres si sa nu facem cancer.

De unde, pana mea, sa luam frumosul din viata asta, cand noi le vrem pe toate? Am fost crescuti si educati sa le vrem pe toate, sa luptam pentru toate iar noi le obtinem atat de greu; sau tarziu; sau deloc.

Cum sa te bucuri de familia ta daca salariul nu e suficient si nu te descurci?

Cum sa te bucuri de banii tai daca seara, la intoarcere, esti singur acasa? 

Cum sa te bucuri de reusitele tale la job daca nu ai cu cine sa le impartasesti?

Pana la urma, ne multumim cu putin cu ce avem ;) Compensam. Facem compromisuri.

Daca la munca ai avut parte numai de oameni nef*, nu ai rezultate, esti varza - acasa te asteapta sotul/sotia cu o vorba buna sau prietenii la o bere rece; daca nu-ti mai merge bine in cuplu, incerci sa te detasezi prin munca sau tot cu prietenii la una mica; daca n-ai bani, stai in casa sau te-mprumuti; daca n-ai prieteni iti zici: "da cine are nevoie de prieteni?" si tot asa .... nu ne dam demisii, nu ne despartim, pastram oameni si situatii la noi in viata, indiferent de efectul lor asupra noastra.

Stam, chiar daca suntem nemultumiti, acceptam chiar daca ne frustreaza, toleram ( in cele mai bune cazuri ), inghitim si mergem inainte, ca asa trebuie, ca te vorbeste lumea, ca nu-i frumos, ca nu-i bine ...( ca stie altu' ce e bine pentru tine ). 

Si sa n-aud de trebusoare de alea, gen: lucrurile marunte iti aduc fericirea, bla bla.

Nu! 

Sa vad degete in sus, care e ala fericit cu lucruri marunte?

Razi mult, mananca sanatos, iubeste, fa dragoste, distreaza-te ,munceste, fa miscare cel putin 30 min in fiecare zi si evita excesul de sare, zahar si grasimi! Si de alcool, si de tutun ;)

TRAIESTE, ca-i floare la ureche, baby! Bine ai devenit om mare!

P.S. Daca n-am adus vorba de sanatate ( ca-i mai scumpa decat toate ), e pentru ca in ziua de azi bolile alea nasoale rau, se declanseaza pe sistem nervos. 

Deci n-are sens sa discutam.

Noapte buna!

De pe drum, adunate.

Cand calatoresti, pe langa super-timpul pe care il ai sa te gandesti in tihna la toate cele, sa asculti muzica si sa lenevesti in scaun privind pe geam, ai si ocazia sa cunosti oameni si sa auzi povesti de viata.
Doamna cu care m-am intretinut la o cafea, la popas, e in drum spre casa.
Spre Canada.
Nu scriu despre ce mi-a povestit din viata ei, caci nu pot reda expresia si privirea unui om trait si stabilit de 9 ani in Montreal.
Motivul pentru care e singura acum in Romania, dupa 3 ani, este dureroasa despartire de mama sa.

Probabil nu o sa ma mai intalnesc niciodata cu ea dar raman cu o vorba, ca un ecou, in suflet: " Iti trebuie o clipa de nebunie sa schimbi cursul vietii in favoarea ta".

Baby, I'm back!

Duminica seara, 28.04

Singura fiind, acasa, mi-am scos punga de popcorn din cuptor, am deschis televizorul, mi-am pus Cosmopolitan-ul pe genunchi, deschid coperta, apuc sa dau o pagina si-mi rasuna rau de tot in cap:

Sambata seara, 27.04

" Alice, dar stii ce voiam eu sa te intreb? N-ai mai scris demult ma, de ce?"  

- Ma uit in gol, dau aprobator din cap, cu buzele stranse ca o baba obosita si nu stiu ce sa raspund cand sincer, ma cam strange-n spate...

Duminica seara, 28.04 

Deschid repede laptopul,  ma loghez pe blog si...pe bune?!? 105 postari in 2011 si 3 postari in 2012?

Si anul asta NIMIC?! Prima nu se pune ca a fost cu circuit inchis, intr-un fel :P

Pai hai sa revenim la setarile din fabrica.

     Dupa ce am inceput cu descrieri poetice de natura, copacei si pasarele (care acum mi se par atat de caraghioase, omg!) , am povestit fel si fel de intamplari,am pus poze, am facut interviuri si am postat citatele pe care le consideram eu cele mai faine si sugestive, m-am axat la un moment dat pe un soi de psihologie si pe fazele de inceput, adica temeliile unei relatii serioase de dragoste, bazandu-ma pe experientele proprii si pe ce mai stiam si eu de la altii.

A mers! Relatia s-a construit, a evoluat, merge bine si Alice nu mai scrie! Pai de ce? Ca nu prea imi vine sa fac si declaratii poetice de dragoste, in mod public zic, nu prea imi vine nici sa povestesc cam ce fac eu cu al meu viitor sot, nici ce mancam, unde mergem, cum dormim, cum ne alintam si cum ne certam. 

Bun, nu mai scriem nici de dragoste si alte siropuri, ce ar urma ...?

Nu am un plan bine stabilit si blogul asta nu produce nici bani ca sa-i fac strategie de marketing asa ca voi fura curentul de aici, asa cum am stiut intotdeauna, pentru cine are rabdarea si placerea sa ma citeasca :)

     Merg pe ideea ca suntem foarte diferiti ca indivizi si ca fiecare face alegeri si are opinii proprii insa cu toate astea, traim aceleasi vremuri in acelasi secol, in aceeasi viata. Si din acest motiv cred o sa public in mod frecvent, momentele mele (si nu numai) de referinta , momente din care se pot trage concluzii constructive sau nu, pozitive sau nu, importante sau nu.

Cum ar fi o vizita la un medic sau o masa la un anumit restaurant sau o reteta de papa bun bun, ilustrata :D Sau un produs de make-up/cosmetic sau poze din diverse locuri pe care le-oi vizita. 

Despre orice sau oricine care intra in contact cu mine si are ceva important de spus sau de aratat :-)

Si neaparat, pentru ca imi place de mor si am facut-o dintotdeauna, voi scrie despre persoanele sufletului meu, despre prietenii mei si importanta lor in viata mea.

      Imi lipseste blogul. Si sentimentul pe care il am dupa ce share-uiesc linkul pe Face, apoi se mareste numarul de vizitatori si primesc feedback-uri pozitive (sau nu) si comentarii cu pareri pro/contra/admirative... Imi lipseste emotia pe care o am cand transmit ceva-cuiva-aici si nerabdarea pe care o am cand incep sa citesc, sa corectez si sa tai, sa rescriu, sa tai iar, sa sterg, sa adaug, off, sa o  finalizez mai repedeee, sa poata fi citita!!

     Obisnuiam sa scriu noaptea, sa profit de linistea care ma lasa sa-mi aud toate ideile si sa-mi gasesc cuvintele pentru a le lasa aici ca marturie a experientelor traite. Erau momente atat de intense incat imi era teama sa nu fie uitate in ani.

Intre timp am descoperit ca,  o data cu maturizarea, intensitatea asta  cu care simti o dorinta sau o placere e  direct proportionala cu intensitatea cu care simti dezamagirea sau frustrarea.

Ca sa nu devin melodramatica acum,  trebuie sa recunosc ca in acele nopti in care scriam mult, eram si singura. Nu locuia nimeni cu mine ca sa-mi fure din spatiu, din timp sau din laptop :-))

Daaar, in sfarsiiit, sa nu ma mai lungesc, vreau sa inchei cu precizarea ca aici va fi locul in care Alisu va fi de gasit cu bune si cu rele, locul din care vor pleca impresii si mesaje pentru cine va avea ochi sa le citeasca si chef sa le bage la cap :-)

P.S.  Multumesc, bineinteles,  finului Vlad C., pentru intrebarea de sambata seara :)

Draga mea iubire,

Citeste, te rog, in timp ce asculti pianul.

Michael Ortega - Piano song -
   
  
    Te plimbai de mult in Sufletul meu pana in ziua in care ai ales sa te asezi. Te-ai ancorat in cele mai profunde simturi pe care le-ai gasit acolo, i-ai zis si Inimii sa se deschida si acum, imi curgi prin vene.
Si nu ma mai satur de tine...

M-ai facut sa te iubesc, Razvan.
Pentru cel mai frumos sentiment pe care mi-l porti. Pentru cele mai frumoase cuvinte pe care mi le spui. Pentru cele mai frumoase gesturi pe care faci. Pentru momentele speciale pe care mi le oferi.
Pentru cel mai frumos zambet.
Pentru cele mai calde imbratisari. Pentru cele mai dulci dimineti.

Pentru incredere, sustinere, respect, ajutor, fidelitate, atentie, daruire, pentru toooot ce insemni tu, omul bun din tine!
Si eu? Eu ma las atinsa si purtata de povestea mea frumoasa de iubire si iti dedic satisfactia si implinirea din mine.

De fapt, ce simt pentru tine si legatura noastra e mult mai mult decat fraze siropoase, pline de romantism. E peste ce se poarta azi si e greu de incadrat intr-o definitie.
Nu m-as opri aici. Ti-as fi scris un roman dar noi suntem mai presus de cuvinte.

Imi las Sufletul sa-ti povesteasca cam cum mai e la el acolo. Si intreaga-mi fiinta sa-ti confirme.


                                                             Cu toata dragostea, a ta, Alice

14 februarie 2013

Ctrl+IGNORE+DELETE

Cautam inspiratie si se pare ca nici vacanta, nici planurile dragute de viitor, nici familia, nici dragostea nu ma inspira atat cat o face cate o pasă proasta. Momentele astea de c***t pun totul intr-o lumina sumbra, mocnita, insa suficient de puternica cat sa scoata in evidenta uratul si demonii din oameni.

Este incredibil cum o persoana de a carei existenta habar nu aveai pana acum cateva luni, intra in viata ta si-ti trage o stampila. Fix in frunte, pe moaca, pe piept, in suflet ... doamne!!

Cat taleeent! Iti trebuie facultate sa storci, sa macini, sa consumi o fire umana? Trebuie pregatire speciala sa fii prost de bubui dar sa faci pe desteptu'? 

Cum draq reusesti mă sa fii cel mai bun? In nesimtire, egoism, cretinism?! 

Cum reusim sa ne amestecam noi, oamenii, cu astfel de soiuri bipede turbate? 

Exista in viata fiecaruia dintre noi un individ de asta care te face sa-ti imaginezi cele mai horror scenarii de viata?

Stii cum ma simt? Ca atarn de-o funie deasupra unei gropi cu serpi. Da, da cu SERPI!

Ca-mi tremură stomacul de nervi si teama, ca-mi vine sa vomit de la atata dezgust si greata, ca am maxilarul inclestat si nu pot tipa ... Si serpii sunteti voi, astia de care vorbesc aici.

De ce sunteti tocmai voi, oameni de nimic,  facuti sa spargeti iluzii, sa daramati sperante?

Cum ajungem in mainile lor? Cate lectii avem de invatat?

Cum ramanem in urma lor? Mai intelepti? Mai puternici? Bineinteles! Dar cu un bonusuri din partea firmei: dureri de stomac, insomnii si marunte amintiri neplacut de dureroase ...

Nonvaloare care esti, abia astept sa iesi din viata mea! Abia astept sa ma eliberez de tine, sa-mi curat mintea si karma de urmele tale si sa respir din nou cu norma intreaga.

Abia astept sa las in urma resturi de tine, sa ma scutur pana pica de pe mine tot ce s-a prins cand ai aruncat cu arogante si aere de mare domn. 

De fapt nici nu meriti sa consum spatiu pretios pe blog, nu meriti sa-ti scriu asa dar asta e strigatul meu de " M-am saturat de voi!!! ".

Din seria *Luati si bagati la cap! : 

Sanatatea fizica si mentala e de nepretuit in fata oricarui loc de munca, in fata oricarui sef, in fata oricarei persoane fata de care ai obligatii contractuale si acest lucru te ingenuncheaza in loc sa-ti faca loc pentru bataia aripilor.

Lupta pentru sufletul din tine, pentru principiile tale si nu te lasa calcat in picioare! 

Indiferent de pret, nimeni si nimic nu merita sa depui suflet si efort fara a avea macar o satisfactie personala.

Nimeni si nimic nu are dreptul sa te atinga pentru a-ti face rau.

Nu lua in seama limbile ascutite si implineste-ti cele mai arzatoare dorinte din tine, indiferent de deciziile pe care le iei.

Nu vei fi niciodata singur caci cei care te iubesc cu adevarat te vor sustine si-ti vor fi sprijin, tinandu-te de mana pana prinzi iar aripi!

Ai incredere numai in tine!! Asculta-te! Uita-te la tine, lupta dragule, draga mea pentru ce te face sa zambesti!

Lasa naibii prejudecatile si "ce zice lumea" si fa ce-ti trebuie!

Numai bineee!


UPDATE [ 12 sept ]: Mi-am dat demisia!!. Ma remontez :D

Reminder

Mi-am amintit ca nu m-am nascut sa fiu leguma.
M-am nascut sa fiu femeie.
Si nu sunt facuta sa traversez viata in pasi marunti.
Mi-am amintit ca am sansa sa stralucesc.
Mi-am amintit ca vreau multe. Si ca le pot obtine.
Mi-am amintit ca zambetul m-a ajutat sa depasesc momente si ca increderea m-a adus aici.
Mi-am amintit ca am o forta interioara fara limite.
Mi-am amintit ca nu am de ce sa ma tem. Si nici de cine :)

Hristos a inviat!

Si blogul meu.

Nu pot sa cred!
Cum sa fie aprilie? Cum sa fi trecut deja si Pastele?
Cum sa nu fi scris eu atat amar de vreme ?!
Si cum sa am acum noduri in gat si tremurici in stomac caci imi vine sa scriu ataaaatea si nu-mi vin cuvintele la gura, ma rog, la degete. Si scriu si de la birou. Deci nu laptop, nu tigara.

......

Nu, nu , nu merge! Sunt fix ca un bebe care incepe sa mearga si pica-n nas. Ma impotmolesc in propriile-mi ganduri/ idei/ cuvinte.
Oricum, voiam doar sa readuc la viata putin The I inside-ul asta pentru ca-mi era al naibii de ciuda ca a intrat in coma asta profunda ( altii ar spune indusa ), imi era al naibii de ciuda ca am facut o promisiune odata, gen: " voi scrie indiferent de starea mea de spirit "  si imi era extrem de dor!  Si-mi pare rau ca am fost ignoranta si-mi pare rau ca am descoperit un comentariu necitit, care statea in inbox de ceva timp, off!

Nu mai am timp. Si cand am timp sunt obosita. Cand sunt obosita nu am nici inspiratie, nici forta, nici idei.
Ultima perioada s-a consumat intre serviciu, casa si somn si / sau lamentari din campul lexical al oboselii .  Si da, iubesc week-end-ul si somnul mai ceva decat facebook-ul, blogul sau Manhattanul :-)

Sa zic ca nu mai am nici laptop? Ca Asus-ul meu chic si lucios  e plin de chestii gen Mafia - nu stiu cum, Anno 1400 parca, ...mmm,  ce mai era ...  ahh da, si Counter Strike, normal! Ca cineva a pus monopol pe el!!

Sa zic ca nu ma am subiecte? Pai am recitit acum cateva saptamani toate postarile si am ajuns pana la urma la concluzia ca >> Da ma! Cel mai mare spor il aveam cand eram eu tristuta sau avem chestii in cap de transmis asa in mod evaziv, sau cand eram tare nemultumita sau cand aveam cate o mini-depresie <<

Doar blogul asta e un fel de loc, un fel de umar maaare unde sa (se) planga Alice. Si tot blogul asta e de chinuiala si nervisori si suparari, frustrari etc.
De as scrie ca sunt bine?Ca imi merge bine? Ca mi place facultatea mea de mor si ca am luat note mari prin sesiune, ca iubesc la nebunie si ca iubitul meu e si viitorul meu sot doar ca nu-mi gasesc rochie de mireasa (tra-ge-di-e!! - fetele ma inteleg )  si asta a devenit motiv de cearta in casa :-)).
De ce as scrie de lucruri frumoase si pozitive? Cred ca daca m-as apuca de'o carte, cu siguranta n-ar fi cu happy-end. Ca asa-s eu. Fac dintr-o stare putin mohorata un adevarat conflict sufletesc.

Imi place drama. Probabil.
Whatever ... am facut resuscitarea. Ne mai auzim /citim curand - sper.
Ma intorc la trebusoarele mele, numai ce astept sa treaca ziua mai repede, sa ajung acasa si sa ma asez in pat la sooomn.

Va salut!

Aho, Aho - copii si frati!

Heeey!

Ce fac oamenii mei draguti?

Cat am lipsit ... ! Ce dor imi e de blogul meu :( ! 

Intru atat de rar si am ramas in urma ... noul meu tic verbal e " n-am timp! ", sociometrul meu e la LOW, n-am mai citit presa, n-am mai vazut un film bun, n-am mai jucat nimic, omg - wtf ! Ok, ok, asta-i un soi de comportament dramalintat, caci m-am cam rupt de laptopul meu. 

Insa in realitate lucrurile stau cu totul atfel. Si stau bine!

Nu vreau sa fur tot curentul p'aci, vreau sa am totusi o postare si pe luna Decembrie si sa fac ultimele urari de bine, pe blog, pe anul asta.

Asadar, eu inchei un 2011 grozav, las aici toate experientele mai putin placute si toate emotiile negative care s-au mai ivit pe 'ici pe 'colo si iau dupa mine, in 2012: sanatatea si tonusul, optimismul, increderea, veselia, zambetul si forta, dragostea si fericirea lu'  '11. 

Pasesc entuziasmata pe-o noua treapta caci ma asteapta un an plin! Un an cu schimbari majore, cu decizii serioase, cu planuri marete ... vai, vai, vai cata treaba am :D ! ( Stiu, micutule, > avem < ) :p

Sunt recunoscatoare celor care sunt raspunzatori pentru fiecare moment de bucurie, pentru fiecare invatatura, pentru fiecare lectie, pentru fiecare sansa, pentru fiecare mana intinsa si pentru fiecare vorba buna. 

Si, de la : Doamne-Doamne pana la familie si iubit, prieteni  - sunteti cu totii extraordinari, ma inclin!

Eu va doresc TUTUROR tot binele din lume, un 2012 de exceptie, sanatate, multa fericire si spor in tot ce faceti!

Va urez petrecere frumoasa si multa multa multa buna dispozitie!

Va salut, "plec, caci am zăbovit destul"  si ne auzim/ vedem / gasim / citim la anu' !

La multi ani!

Filă din Toamnă

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris.
Cand te simti bine, iti piere pofta de a scrie pe blog. Uiti ca il ai, traiesti si te bucuri de viata. Cand te simti bine, zambesti si razi, nu mai analizezi si nu filosofezi. Cand te simti bine, nu mai astepti ceva, ci pur si simplu te bucuri de ceea ce ai.

Eu am lipsit din alte considerente. Am lipsit pentru ca am realizat cat e de inutil sa te expui pe blog. Că acel click pe www.aliceioanablabla.com nu porneste din dorintă ci din curiozitate. Si pentru ca e postat pe wall-ul Face-ului.
Vocea interioara, luptele cu tine insati, strigatul de disperare si ajutor s-au materializat in lungi si numeroase postari.  Si nu-i ok. Nu vine nicicum solutia sau pic de consolare. Te faci inteleasa mai usor, poate ...

Si mie imi vine sa ma intreb "Ce mai faci Alice?"
Alice, care e de felul ei o sensibila si visatoare, traverseaza vremea de toamnă asemeni lui Bacovia. Nostalgic si gri.

Alice nu a lipsit de pe blog ca nu mai poa' de bine. In Alice se dau niste lupte si se framanta mult de tot -niste ganduri. Despre care nu o sa stie nimeni, vreodata. Ca asa e Alice. Are zile in care vrea sa se bage sub dus si sa planga cu lacrimi de crocodil. Sa o doara capul de la atata plans si sa vina cineva sa o tina in brate.
Dar cei apropiati sufletului meu nu au nevoie sa mai fie ingreunati si de tristetile mele. Si poate tie, strainule, care citesti de aici, nici nu-ti pasa.

Nu putini sunt cei care zic ca lupta cu tine insati e cea mai grea. Cu greu reusesti sa te impaci cu tine, cu greu accepti ceea ce ti se intampla si calea compromisului e cea mai simpla. Nu poti iesi din zona de confort. Iar regulile confortului sunt stabilite de societate, de parinti, de iubit, de prieteni si de mediul in care te invarti.
E mai usor de suportat sa fii inconjurata de oamenii care ti-au intrat in viata, indiferent cum ar fi acestia, decat sa fii singura.
Daca mi-a placut sa cred despre mine ca sunt adepta conceptiei << totul sau nimic >>,  aflu (si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea) ca in viata nu poti avea totul ! (carcotasilor, parca va si aud: "ha, ha, ha serios?! acum si-a dat si ea seama" )
Si cum nici cu "nimicul" nu poti sa ramai, te bucuri de jumatatile de masura, de "cate putin din fiecare", "mai bine asa decat deloc" si tot asa.

Daca ma intrebi pe mine ce-mi doresc, de tot fac atat pe nemultumita, am un raspuns simplu, natural si logic:
- Sanatate
- Dragoste
- Armonie si liniste in suflet

Nu le divid acu' si nu le raportez la persoane sau situatii, ramane atat.
Greu, dom'le, greu!
Imi doresc sa nu fiu judecata gresit. Ok, nu reusesc sa ma incardrez in tipare (de mentalitate zic) daaar nu e nimic gresit cu mine! Fiecare om are stilul lui, nu? Eu imi doresc sa nu mai fie oameni care sa aiba impresia ca ma pot manipula ca pe-o papusa, care sa minta avand (din nou ) impresia ca "papusa" nu se prinde, sa nu mai fie oameni egoisti si falsi. Si nu generalizez.

Un lucru bun totusi e al 6-lea simt. Mai faci o alegere, mai iei o decizie, e bine sa fie acolo :P. 

Eu am tot timpul cate un "feeling" d'asta. Ca-i de bine sau de rau, ca ma face sa ma simt super-bine sau nu ma lasa sa dorm cate o noapte intreaga, tine de gradul meu de nesimtire.

In sfarsit, iar vorbesc (scriu) mult prost si fara rost (era o vorba). Per ansamblu Alice e bine! 

E cu familia, cu iubitul, cu jobul, cu fjsc-ul, cu planurile si visele ei ...e bine.

Va salut si va imbratisez!

p.s. Am intentionat sa ma las de fumat. Inca intentionez si o voi face pana la urma ;-) Dar am sesizat ca celui care scrie, îi şade bine cu tigara intre degete ...

Deep Inside.

Şi pentru momentele în care simţi că totul in jurul tău se prăbuşeşte, pentru momentele în care a parcat camionu' pe sufletul tău, pentru momentele în care te simţi sigur/ă ...
Îţi recomand cu multă căldură,  Psalmul 142

 Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta; auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-i nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.
Amin

" Credinţa este forţa vieţii. 
Dacă omul trăieşte, este pentru că el crede în ceva." Lev Tolstoi

" Credinţa înseamnă să nu-ţi faci griji " John Dewey

Vă doresc o noapte liniştită!

Chestii despre *soulmate*

Din lipsa de ocupatie probabil, caci inspirata inca mai sunt, am dat un search la misto pe google, pentru expresia "Suflet pereche" iar ceea ce e mai jos e sustras din cele 2 milioane 600 mii -si ceva, de rezultate:
Asadar, d-ale dragostei :-)

 

Se spune că sufletele pereche au trăit cândva o iubire atât de puternică într-

una din vietile anterioare, încât se întâlnesc şi în actuala viată, iar iubirea lor

este la fel de profundă şi intensă şi reprezintă o continuare a dragostei de

atunci.

Sufletele pereche sunt acele fiinte care, de-a lungul mai multor vieti, şi-au

creat o karmă pozitivă şi li se mai dă o şansă de a se întâlni în această viată

pentru a se ajuta reciproc, pentru a lucra la un proiect comun. Se regăsesc

pentru că au ceva să-şi transmită sau să-şi predea unul altuia pentru o

evolutie spirituală.

Sufletele pereche se întâlnesc într-un moment critic al existentei lor, în care

s-au blocat şi nu mai pot evolua spiritual, iar regăsirea şi iubirea dintre ei are

drept scop să-i ajute să se deblocheze şi să-şi continue evolutia spirituală.

Întâlnirea cu sufletul pereche are un rol important în destin: ne schimbă

viata, viziunea asupra vietii, modul de a ne întelege propriul destin sau are

un rol mai concret: ne ajută să depaşim o mare probă, vine să ne arate calea

cea dreaptă, să ne atragă atentia asupra unui pericol.

Există un sentiment aparte care vă indică faptul că ati întâlnit o astfel de

persoană(reîncarnarea sufletului-pereche). Nu e doar atractie fizică, sexuală,

ci e vorba de o emotie profundă, care trece dincolo de senzatiile trupeşti sau

psihice. De multe ori, atractia fizică nici nu este prezentă de la început,

pentru că e posibil ca persoana respectivă să nu corespundă idealului dvs. de

partener.

 

E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi dar, (!!) cine mai crede, in zilele noastre, in existenta lui ?

Ehh, nu stiu de voi, da' eu n-am ridicat spranceana ( la modu' wtf!?) cand am citit articolul. Chiar nu! Si nici intamplator nu am scos in evidenta fraza de mai sus  

O seara placuta, pa pa!

Eu si-o Carte

Stau ca "blonda" si ma intreb "Cum am putut sa n-o citesc pana acum?!!"
Va scriu la finele lecturarii mele, dupa un set de fiori si piele d-aia de gaina lasate de "Alchimistul" lui Paulo Coelho.
O recomand din toata inima! O cartulie micuta, de 189 de pagini, pe care o devorezi in 3-4 ore - ia cartea cu tine si in pauzele de fumat ( e mai savuroasa :P) - si din care nu ai cum sa nu extragi ceva pasaje, citate, pe care sa ti le notezi cu pixul intr-un carnetel. E grozav!
Recunosc ( lipsita de modestie, de data asta) ca trebuie sa ai o anumita inclinatie si sa vezi viata dintr-o anumita perspectiva, pentru a te atinge mesajul autorului si pentru a fi si tu la fel de incantat(a) de poveste pe parcursul ei, implicit de final.
Nu vreau sa pomenesc nimic din subiectul cartii (nici nu trebuie, de altfel), va las sa o descoperiti daca sunteti tentati sa o cititi si las aici unul din pasajele pe care le-am scos eu. O personificare definita de simplitate si veridicitate.
 Lectura placuta!

< Chiar daca eu mai cîrtesc putin (spune inima), o fac pentru ca sunt inima de om si inimile oamenilor asa sunt. Le este teama sa-si indeplineasca cele mai indraznete visuri, pentru ca li se pare ca nu merita sau nu vor reusi. Noi, inimile, murim de frica numai la gandul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut fi bune si n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au ramas pentru totdeauna ingropate in nisip. Pentru ca atunci cand se intampla asa ceva, suferim ingrozitor. >

< De ce inimile nu spun oamenilor ca trebuie sa-si urmeze visele? Pentru ca, in cazul acesta, inima sufera cel mai mult. Iar inimilor nu le place sa sufere […] Si atunci, noi inimile, vorbim din ce in ce mai incet, dar nu tacem niciodata. Si evitam ca vorbele noastre sa fie auzite; nu vrem ca oamenii sa sufere ca nu si-au urmat inimile. >

Dear Diary ...

Hello there!!!

Vreau sa scriu pentru cei mai draguti oameni pe care i-am cunoscut in week-end.ul trecut!
In frumoasa dupamiaza de joi, al meu iubit Razvan si-a luat fetita de manuta, Gunzilluta cu cealalta mana (pe volan), si-a asezat comod pe bancheta din spate buna-prietena, Simona, a umplut portbagajul de genti si gentute [:-))) :D] si-a luat drumul E85-ului.
[...]
Cele doua zile grozave in Bucuresti, in compania a doi oameni foarte, foarte draguti Raluca si Adi si revederea cu buna mea prietena Ioana, urmate de alte doua zile in Ploiesti la nunta Claudiei, unde am cunoscut cu placere cativa din fostii colegi de scoala ai lui Razvan si o iesire la cafea, scurta dar draguta foc cu Stefan si Mada - au facut din aceste 4zile o mini-vacanta superba in care ne-am simtit amandoi exceptional.
La intoarcere, am urmat un traseu din inima muntilor (ales de micul meu arogant, desigur!), cu o panorama si o priveliste numai bune de surprins la inceput de toamna - iar ca la final, ciorbita de burta care trebuia servita la o pensiune draguta de p'acolo,s-a transformat intr-o pizza gustoasa si calda, completata de un ceai fierbinte, pregatite de catre mama lui Razvan, la sosirea noastra acasa :-).

Asadar, m-am bucurat sa cunosc acesti oameni care ne-au oferit caldura, zambete si ne-au primit peste tot cu bratele deschise (la propriu!)
Ii salut cu drag!

Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Ce stim despre profitul real al Romaniei…

1. La Rosia Montana exista un zacamant de peste 300 de tone de aur, 1600 de tone de argint si alte metale pretioase estimate la circa 7 miliarde de dolari, in functie de pretul aurului si a zacamintelor gasite.
2. Compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), este detinuta de firma canadiana Gabriel Resources, cu 80,7% din actiuni, si statul roman prin Compania Nationala Minvest Deva, subordonata Ministerului Economiei, cu 19,3% din actiuni.
4. In 2000 statul roman a acceptat sa-i fie redusa participatia in compania Rosia Montana Gold Corporation. In urma unei majorari de capital, participatia Minvest a fost redusa de la 33% la 19,3%
5. Pentru a-si mentine actuala participatie, de 19,3%, statul roman a fost imprumutat de catre Gabriel Resources la ultima majorare de capital in 2009, cu 115 milioane de lei, urmand ca banii sa fie restituiti de Romania din primele dividende.
6. Intr-o luare de pozitie impotriva proiectului minier al RMGC, rectorul Academiei de Studii Economice aprecieaza ca Romaniei ii va veni randul sa incaseze primul profit abia dupa 12 ani.
7. Rosia Montana a fost declarata de catre autoritatile romane “zona defavorizata”. Rosia Montana Gold Corporation beneficiaza, conform legii, de scutiri de TVA pe o perioada de 10 ani, precum si de alte facilitati fiscale.
8. In cazul exploatarii de la Baia Mare aurul a fost scos din tara mascat, in concentrate intermediare (dore), zeci de mii de tone, care n-au fost taxate ca aur, ci mult mai putin, ca semifabricate.
8. Costurile de inchidere ale minei inseamna 1,2 milioane USD pe an, asigurate de RMGC in primii 3 ani. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata.
10. Taxele pe dividende de la Gabriel Resources nu vor ajunge la Bugetul Romaniei, deoarece actionarii importanti sunt in majoritate companii off-shore, care nu platesc taxe.

Ce stim despre impactul asupra mediului…

11. Proiectul minier propune cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Acest baraj ar trebui sa sustina un lac cu o suprafata de 600 ha.
12. Barajul s-ar situa la 7 km in amonte de Abrud, oras cu peste 6000 de locuitori.
13. In caz de prabusire posibila a barajului, o parte din continutul iazului va fi deversata in reteaua hidrografica din zona, cu difuziune in Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Delta Dunarii si Marea Neagra.
14. La Baia Mare s-a produs una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din Europa, din cauza folosirii cianurii in exploatarea aurului. In anul 2000, in raurile Tisa si Lapus au fost deversate peste 100 de tone de substante otravitoare. Au otravit 1200 de tone de peste si au contaminat sursele de apa potabila a 2,4 milioane de locuitori.
15. In urma accidentului de la Baia Mare, statul roman trebuie sa sa-i plateasca Ungariei despagubiri de 120 milioane de euro pentru poluarea Tisei.
16. la 5 mai 2010 Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezolutia pentru interzicerea din 2011 a mineritului pe baza de cianuri in Uniunea Europeana, cu recomandarea catre statele UE sa nu incurajeze noi proiecte de minerit pe baza de cianuri pana la interzicerea totala din 2011.
18. Pentru extragerea aurului se vor folosi pe parcursul celor 17 ani de exploatare, aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone cianura de sodiu.

Ce stim despre patrimoniul UNESCO…

19. Academia Romana s-a pronuntat categoric impotriva proiectului minier.
20. La Rosia Montana s-au descoperit 7 km de galerii romane, tablite cerate despre dreptul roman si 80 de km de galerii medievale, unice in lume. Lemnul descoperit aici dateaza din perioada dacica, 41 de monumente sunt inscrise in lista monumentelor istorice.
21. Bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica, Unitariana si Protestanta se numara printre cei mai mari proprietari de terenuri si imobile din Rosia Montana. Toate acestea au declarat in mod public faptul ca vor refuza sa isi vanda proprietatile companiei miniere.

Ce stim despre impactul social…

22. De la mutarea sediului companiei RMGC in Rosia Montana, in 1999, localitatea a avut de suferit economic si social prin stramutarea a sute de familii si declararea zonei monoindustriala.
23. Inchiderea in 2006 a minei de stat existente a afectat 775 de muncitori. Mai mult, inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alti 1.500 de muncitori. Sarcina disponibilizarii a 2.300 de muncitori si a compensarii lor va reveni bugetului de stat al Romaniei.
24. Locurile de munca pe care RMGC spune ca le va crea in zona sunt in numar de 800 pe perioada de 17 ani, urmand ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului zona sa ramana din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri si cu un mediu grav afectat.
25. Conform studiului realizat de o firma independenta din SUA, inca din 2003, in medie, pe perioada exploatarii, vor fi 240 de locuri de munca, nu 800, cum declara oficialii RMGC.
26. Companiile miniere canadiene sunt acuzate in 30 de tari de incalcarea drepturilor omului.

In concluzie…

Academia Româna, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Mayor, ONG-uri din România si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO. Alatura-te si TU!
Rosia Montana inseamna: tezaur national, patrimoniu natural si cultural, istorie si civilizatie milenara. Doar prin conservarea si valorificarea acestora se va putea asigura dezvoltarea durabila a zonei, iar prin includerea Rosiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial, declarând-o peisaj cultural si evolutiv protejat UNESCO, se poate obtine profit pe termen NELIMITAT.
Însa o parte din mass-media si statul român, care a incheiat cu Rosia Montana Gold Corporation un contract ce detine clauze secrete, sustin un proiect minier extrem de controversat si contestat la nivel national si international. Ce vei face TU?
Depinde doar de constiinta TA si de responsabilitatea fata de copiii si nepotii tai care, atunci cand vor privi craterul celei mai mari exploatari aurifere de suprafata din Europa , te vor intreba:
Ce ai facut TU, ca sa opresti dezastrul?
Alatura-te comunitatii din Rosia Montana care doreste sa beneficieze de bogatia patrimoniului natural si cultural continuându-si existenta pe aceste meleaguri. De peste un deceniu, aceasta a rezistat linsajului psihologic si actiunii de stramutare în folosul unei companii care va pleca cu 80% din patrimoniul aurifer al intregii regiuni, lasând in urma suflete dezradacinate, marcate atât de nostalgia unei istorii si civilizatii cât si de amintirea unui paradis natural pierdut si irecuperabil.

 Vezi AICI ce poti face tu pentru a opri proiectul minier de la Rosia Montana.

Sursa: www.rosiamontana.net

Status : *In a relationship*

 * Secretul intr-o relatie lunga si reusita sta in a nu-ti face planuri cu celalalt pe mai tarziu de saptamana viitoare.  *

Hai sa vorbim despre relatii. Despre relatiile de iubire. Despre un cuplu. Dupa 20 de reviste Cosmo, citite.
Ce inseamna la 20 -si- de ani o relatie serioasa?
Ne intoarcem in copilarie, respectiv adolescenta. Niciodata nu am incetat sa sper ca intr-o zi imi voi gasi sufletul pereche iar in adancul inimii voiam sa-l gasesc pe cel cu care voi trai impreuna pana la adanci batraneti. Iar gasirea acestui *soulmate* e asociata cu fericirea, cu implinirea si chiar cu casatoria.
Scopul suprem? Fericirea absoluta!
Pentru unele femei aceasta fericire inseamna o relatie, un sot si nu vad alte posibilitati de a se simti implinite, decat in cuplu. Bineinteles, nu e nimic condamnabil in aceasta situatie insa ce ne facem cand efectul indragostirii se consuma si fiecare se (re)axeaza pe sine?
Suna foarte aiurea, stiu si eu asta, insa trebuie sa recunoastem ca e adevarul gol-golut. Orice, dar orice relatie pe lumea asta are etapele ei, bine stabilite, indiferent de persoane, varsta, statut social sau bani.
Fiecare inceput de relatie e grozav, in fiecare zi ai ceva nou de descoperit, ai ceva nou de aflat si te plimbi pe un teren necunoscut, numai bun de explorat. Ei, eu aici vad greseala monumentala.
Aceste inceputuri constau in "bot in bot" unde unul se agata de celalalt, abandonand stilul de viata si modul de a-si petrece timpul, premergator relatiei.
Cum naiba sa nu intervina rutina si plictisul, certurile si tensiunile, reprosurile si strambaturile din nas dupa acele cateva luni, cat se plimba fluturii in stomac?

(acum urmeaza celebrul: ) Eu cred ca relatia de cuplu inseamna o viata impreuna dar si una separata, in acelasi timp. Nu putem astepta ca niste servitori (suna nasol?) ca celalalt sa ne ofere atentia, dragostea, timpul, spatiul si viata lui - nu e o atitudine sanatoasa si nici constructiva, relatiei!
Oricata dragoste am avea noi sau ei de oferit, niciodata nu e suficienta pentru a putea multumi pe deplin si pentru totdeauna. Fiecare dintre noi are nevoi, dorinte si obiective de atins, implicit de libertate. Si daca doar unul da si doar unul primeste, nu poate sa functioneze pentru mult timp. Chimia dispare si ramanem cu realitatea pura, cu individul adevarat din fata noastra, cu caracterul si trasaturile pure, lasand la o parte idealizarea si transformarea defectelor in calitati, fenomene cauzate tot de fluturi.

 Specialistii in psihologie spun ca iubirea dureaza 3 ani, timp in care suntem condusi de hormoni si .... atat.

Alisu intreaba:
Ce-i de facut? Renunt la vise, la iubire eterna si la pasiunea care dureaza?
Recunosc, ma inspaimanta gandul ca monotonia ia locul indragostirii fara sa ne dam seama si mintea imi joaca feste cu fel si fel de intrebari care incep cu "oare?" si cu "daca?"  si cu tot felul de concluzii induse de aceasta teama ...
Si ma mai intreb ce am invatat din relatiile trecute, esuate?
Daca nu ne-am invatat lectiile, cred ca suntem condamnati sa repetam aceleasi greseli la nesfarsit, schimband doar decorul si persoana.

Alisu crede:
Relatia de cuplu merge bine cand fiecare se simte acceptat, inteles si liber sa-si exprime orice nebunie, fantezie, durere sau nemultumire.
Dragostea moare (ca sa nu zic se duce draq) cand unul dintre noi (sau ambii, desigur) nu se mai simte iubit, apreciat, admirat sau stisfacut. Praf!
Daaaar, daca stim cum sa privim, cum sa imbratisam, cum sa ascultam, cum sa vorbim, putem fi impreuna pe viata, nu numai 3 ani ;-)
Si mai cred ca viata de cuplu incepe cu primul sarut, prima imbratisare, primul "Te iubesc", primele 24/48 h petrecute non-stop impreuna si se termina in momentul in care nu-ti mai aduci aminte de prima noapte ...
In dragoste nu se dau batalii. Nu se calculeaza emotiile, nu se cauta invingatori sau invinsi, sefi sau subalterni ci se construieste o viata impreuna, mana de mana. In dragoste ori castiga amandoi, ori pierd amandoi.
In dragoste nu exista certitudini. Ca si in viata de altfel, insa cu cat crezi in basme cu printi cu atat vei avea parte de mai multe dezamagiri.

Si ca sa razi un pic, Razvan, tocmai am citit o statistica si printre altele spunea ca:
- *ceea ce se intampla la inceputul relatiei, in perioada de curtare se numeste atractie sexuala* si
- *ceea ce se intampla dupa ce relatia s-a inchegat  se numeste iubire*

 Cu cat intelegem mai repede etapele acestea ale unei relatii, cu atat acceptam  mai usor perioada care urmeaza dupa fluturi, atractie sexuala etc. Perioada in care fiecare isi redobandeste personalitatea si redevin ei insisi. Si noi percepem acest lucru ca fiind "marea schimbare", drept dovada replica: "Te ai schimbat, nu mai esti cum erai".
Aiurea!!!! Nu ai cum, nici tu ca fata, nici ca baiat,  sa-ti dedici intreaga existenta celuilalt. Omu' era asa dintotdeauna, omu' si-a reluat activitatea, si-a reluat stilul de viata caci asa e el programat genetic, desigur insa, fiind implicat intr-o relatie acum, se pliaza oarecum pe stilul de viata a celuilalt. Abia acum reiese compatibilitatea si potrivirea de caracter. Abia acum se cern -cum s-ar spune- defectele de calitati, plusurile de minusuri si ramane esenta.
Dar atunci cand se ridica voalul de pe ochi si iti place ceea ce vezi in fata ta, inseamna ca esti o norocoasa, ai facut alegerea cea mai buna. Daca poti si sa te mai bucuri de diferentele gen before/after inseamna ca ai evoluat si vezi viata si relatia exact asa cum e ea. Si e mare lucru sa vezi lucrurile asa cum sunt ele si nu cum ai vrea sa fie.

Eu sunt o romantica incurabila, indragostita de viata, de povesti cu happy-end si vad totusi cum viata bate filmul ... Dar tot vreau sa fiu exceptia de la regula. te iubesc!!
Asadar, relatia de cuplu -aceea serioasa, tratata cu simt de raspundere- este o intreaga ecuatie de factori, functii, radicali si numitori comuni.
<E delicata tare speţa> ar spune micutul meu si asa e. Nu mai poti trata cu superficialitatea varstei de 16-17 ani o relatie si daca iti pasa cu adevarat de aceasta, rezolvi orice calcul si-ti iese happy-end.ul.

Daca ma intrebi pe mine, acum, care-i treaba cu relatia mea, in raport cu ceea ce am scris mai sus ( "ca deh, cine-ai fi tu sa-ti dai asa cu parerea?!")  nu pot decat sa-mi arat satisfactia ca am langa mine un barbat care, dupa ce a citit postarea mea (la cald, aici, in backstage, in forma ei bruta si nefinalizata) mi-a tastat te iubesc-ul ala de mai sus, care apare din senin la capatul unei fraze si pe care nu m-a lasat inima sa-l sterg :-)

Noapte buna si multa iubire! XO