My confession

Intr'adevar, nu poti scrie pe blog despre orice ai vrea. Sunt lucruri care se cer pastrate si stiute numai de tine.
Oricat s-ar crede asta, viata mea nu e o carte deschisa si lizibila oricui. Daca in locul asta se arata numai tipa puternica, stapana pe situatii si pregatita sa infrunte orice, in cadrul restrans al apropiatilor mei, in intimitatea camerei mele si in afara spatiului public,virtual ( face, blog, mess) sunt un amestec de rau si bun, de rai si iad, de fericire si tristete, de ras si plans, de visare si pragmatism, de sperante si deziluzii. Sunt combinata in asa fel incat nici eu nu reusesc sa-mi dau de capat.
Ca sa citez un apropiat, acesta imi spunea: " Eu nu am intalnit om ca tine! Tu esti femeie si copil in acelasi corp"

Ca sa dau vina pe varsta, cand ai 22 de ani, te afli (cred eu) la granita dintre adolescenta si maturitate - mai mult spre aceasta din urma si ca sa fac o comparatie, cand treci in Ungaria, de exemplu, esti acolo pe teritoriul lor insa cativa km buni incolo inca se mai vorbeste limba romana. Ceva de genul ;))
Cand te ridici de pe bancile scolii si te asezi la birou la locul de munca, cand banutii tai de cheltuiala, probabil, provin din alte surse si nu de la parintii tai, cand aspectul fizic, hainele, stilul tau ca individ, s-au cizelat, cand iti doresti ( asta pentru fete ) sa fii si frumoasa si desteapta, cand pui accentul pe inteligenta, pe rafinament. E varsta la care incepi sa fii diplomat, sa ai incredere in tine, eventual sa ai planuri serioase de viitor.
In acelasi timp e varsta la care nu faci intotdeauna alegerile bune, consecinta a lipsei de experienta, varsta la care nu faci diferenta intre lucuri in mod obiectiv, varsta la care esti la extreme, ori "tot ce zboara se mananca si viata e roz" ori "viata e grea, nu mai astept nimic bun de la ea", e varsta la care dependendentele, afective (mai ales!!), financiare, morale sunt motivele principale care definesc frustrarile, nemultumirile, complexele, compromisurile etc.

Ca sa dau vina pe educatie, am fost crescuta de doi oameni frumosi, de doi oameni inteligenti, sensibili si cu frica de Dumnezeu. Parintii mi-au transmis si mi-au indus valori importante in viata: respectul, bunul simt, iubirea, bunul gust s.a.m.d.
De aici rezulta doza mea de timiditate :-) , sensibilitatea mea, in doze uriase!!, afectiunea si atentia pe care le ofer celor dragi si tot asa ....

Ca sa dau vina pe sistemul nostru social si pe mentalitatea secolului 21, e drept ca traim intr-o lume in care se aplica legea junglei si in care principiul de baza e egoismul, iar daca nu esti dur, uneori fals, si fooarte "pe faza" nu ai sanse de supravietuire, insa eu reusesc sa ma adaptez extrem de usor si repede la orice mediu, tocmai datorita acestui amalgam de trasaturi care ma reprezinta. Asta e unul din avantaje, faptul ca reusesc sa relationez si sa interactionez cu diversi oameni cu diferite puncte de vedere, din diferite categorii sociale, cu varste cuprinse intre 0 si 90 de ani si asta o zic fara sa fiu lipsita de modestie :)

Revenind la ideea de la care am pornit, sustin si sunt din ce in ce mai convinsa ca 80,90% din oameni se ascund in spatele unor masti. Unor fetze si caractere care sa-i ajute sa tina pasul cu realitatea.
Din acest motiv o zic, cu riscul de a ma repeta, ca nu poti sa-ti lasi descoperit sufletul, in toata diversitatea lui, oriunde, oricum si cu oricine...
As fi vrut sa scriu, cand am tastat titlul, despre saptamana pe care am avut-o, despre zbuciumul interior si despre camionul care a parcat pe sufletul meu zilele acestea. Dar nu are sens, nici logica. Nu e cazul sa imprastii aici lucruri care, pe buna dreptate, sunt facute sa-ti ramana personale, intime ...  sa devina amintiri si sa le porti cu tine toata viata. Sunt numai ale tale si esti mai bogat spiritual, avand ceva ce altii nu au. Nu au acces la ele ori nu au ocazia sa le simta pe propria piele vreodata...
Am tinut insa sa scriu acum caci nu ma pot abtine, face parte din mine, cum am zis si intr-o postare mai veche, nu pot explica de ce si cum, unde cand.
Am tinut sa scriu caci sunt persoane de care m-am indepartat in aceasta perioada si carora nu le-am mai raspuns si nu meritau asta, dar stiu ca sunt oameni speciali care inteleg si au rabdare cu mine ( va stiti voi acolo :p)  si vin eu inapoi :-))
Mai scriu si in semn de multumire si apreciere acelor catorva (prezenti aici, fizic) care mi-au distras atentia si m-au facut sa ma simt bine, sa rad chiar, sa vorbesc mult (prea mult :p).
Si am scris si pentru ca am depasit cumva episodul si  sunt mai retinuta si mai temperata ;)) Nu era a bine daca postam in timpul zilelelor ce au trecut :))
In sfarsit, cred ca reduc totul la "punct. si de la capat" :-)

Noapte buna si linistita!

P.S. Multumesc celor care ati raspuns la intrebari! >:D<