Bai, ce dor nebun, ce chef de duca ...de liniste...
Cata risipa de timp si resurse, in fiecare zi!
Stres, anxietate, presiune, reguli, cifre, oboseala, griji, nerabdare, neliniste - aici sunt banii mei. si energia mea.
Azi, citeam undeva, o remarca: cu cat ai mai multe nevoi, cu atat esti mai nefericit.
Am aprobat ideea dar mi-a incoltit intrebarea: care e minimul de confort de care avem noi nevoie?
Cand lumea o ia la galop si mai mult, si mai mult,si mai mult, tu ce-ti doresti?
Sa nu ramai in urma, cumva?
Ce trebuie, de fapt, sa cerem de la viata? Ca am un blanc total.
Familie, super-job bine platit, statut, casa, masina, viata sociala. Ajung?
Cati dintre noi le avem pe toate si care sunt prioritare?
Cineva ar zice - cate putin din fiecare.
Ce inseamna putin dintr-o familie, de exemplu? Ce inseamna putin dintr-o casa, dintr-un loc de munca?
Ce ne facem cu: Sa nu te multumesti cu putin! Tot timpul sa vrei mai mult, sa ceri mai mult, mai mult, maaaai mult!
Pai o cam iei razna frate! Ca tragi ca nebunu' sa-ti tii familia unita, sa muncesti 10/12 ore pe zi, sa-ti iei super-salariul (ala direct proportional cu super-jobul) si sa platesti bancile, facturile, sa pui benzina, sa faci cumparaturi, sa ai grija de copil (unde este cazul) - si toate astea in timp ce sotul/sotia ta are cam acelasi program si plan de viata.
Hai sa mentinem pasiunea, sa dam randament la munca, sa iesim in weekend-uri cu prietenii la gratar, sa crestem plozi, sa facem macar o vacanta pe an, sa ne mai bagam picioarele in el stres si sa nu facem cancer.
De unde, pana mea, sa luam frumosul din viata asta, cand noi le vrem pe toate? Am fost crescuti si educati sa le vrem pe toate, sa luptam pentru toate iar noi le obtinem atat de greu; sau tarziu; sau deloc.
Cum sa te bucuri de familia ta daca salariul nu e suficient si nu te descurci?
Cum sa te bucuri de banii tai daca seara, la intoarcere, esti singur acasa?
Cum sa te bucuri de reusitele tale la job daca nu ai cu cine sa le impartasesti?
Pana la urma, ne multumim cu putin cu ce avem ;) Compensam. Facem compromisuri.
Daca la munca ai avut parte numai de oameni nef*, nu ai rezultate, esti varza - acasa te asteapta sotul/sotia cu o vorba buna sau prietenii la o bere rece; daca nu-ti mai merge bine in cuplu, incerci sa te detasezi prin munca sau tot cu prietenii la una mica; daca n-ai bani, stai in casa sau te-mprumuti; daca n-ai prieteni iti zici: "da cine are nevoie de prieteni?" si tot asa .... nu ne dam demisii, nu ne despartim, pastram oameni si situatii la noi in viata, indiferent de efectul lor asupra noastra.
Stam, chiar daca suntem nemultumiti, acceptam chiar daca ne frustreaza, toleram ( in cele mai bune cazuri ), inghitim si mergem inainte, ca asa trebuie, ca te vorbeste lumea, ca nu-i frumos, ca nu-i bine ...( ca stie altu' ce e bine pentru tine ).
Si sa n-aud de trebusoare de alea, gen: lucrurile marunte iti aduc fericirea, bla bla.
Nu!
Sa vad degete in sus, care e ala fericit cu lucruri marunte?
Razi mult, mananca sanatos, iubeste, fa dragoste, distreaza-te ,munceste, fa miscare cel putin 30 min in fiecare zi si evita excesul de sare, zahar si grasimi! Si de alcool, si de tutun ;)
TRAIESTE, ca-i floare la ureche, baby! Bine ai devenit om mare!
P.S. Daca n-am adus vorba de sanatate ( ca-i mai scumpa decat toate ), e pentru ca in ziua de azi bolile alea nasoale rau, se declanseaza pe sistem nervos.
Deci n-are sens sa discutam.
Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu