Singura fiind, acasa, mi-am scos punga de popcorn din cuptor, am deschis televizorul, mi-am pus Cosmopolitan-ul pe genunchi, deschid coperta, apuc sa dau o pagina si-mi rasuna rau de tot in cap:
Sambata seara, 27.04
" Alice, dar stii ce voiam eu sa te intreb? N-ai mai scris demult ma, de ce?"
- Ma uit in gol, dau aprobator din cap, cu buzele stranse ca o baba obosita si nu stiu ce sa raspund cand sincer, ma cam strange-n spate...
Duminica seara, 28.04
Deschid repede laptopul, ma loghez pe blog si...pe bune?!? 105 postari in 2011 si 3 postari in 2012?
Si anul asta NIMIC?! Prima nu se pune ca a fost cu circuit inchis, intr-un fel :P
Pai hai sa revenim la setarile din fabrica.
Dupa ce am inceput cu descrieri poetice de natura, copacei si pasarele (care acum mi se par atat de caraghioase, omg!) , am povestit fel si fel de intamplari,am pus poze, am facut interviuri si am postat citatele pe care le consideram eu cele mai faine si sugestive, m-am axat la un moment dat pe un soi de psihologie si pe fazele de inceput, adica temeliile unei relatii serioase de dragoste, bazandu-ma pe experientele proprii si pe ce mai stiam si eu de la altii.
A mers! Relatia s-a construit, a evoluat, merge bine si Alice nu mai scrie! Pai de ce? Ca nu prea imi vine sa fac si declaratii poetice de dragoste, in mod public zic, nu prea imi vine nici sa povestesc cam ce fac eu cu al meu viitor sot, nici ce mancam, unde mergem, cum dormim, cum ne alintam si cum ne certam.
Bun, nu mai scriem nici de dragoste si alte siropuri, ce ar urma ...?
Nu am un plan bine stabilit si blogul asta nu produce nici bani ca sa-i fac strategie de marketing asa ca voi fura curentul de aici, asa cum am stiut intotdeauna, pentru cine are rabdarea si placerea sa ma citeasca :)
Merg pe ideea ca suntem foarte diferiti ca indivizi si ca fiecare face alegeri si are opinii proprii insa cu toate astea, traim aceleasi vremuri in acelasi secol, in aceeasi viata. Si din acest motiv cred o sa public in mod frecvent, momentele mele (si nu numai) de referinta , momente din care se pot trage concluzii constructive sau nu, pozitive sau nu, importante sau nu.
Cum ar fi o vizita la un medic sau o masa la un anumit restaurant sau o reteta de papa bun bun, ilustrata :D Sau un produs de make-up/cosmetic sau poze din diverse locuri pe care le-oi vizita.
Despre orice sau oricine care intra in contact cu mine si are ceva important de spus sau de aratat :-)
Si neaparat, pentru ca imi place de mor si am facut-o dintotdeauna, voi scrie despre persoanele sufletului meu, despre prietenii mei si importanta lor in viata mea.
Imi lipseste blogul. Si sentimentul pe care il am dupa ce share-uiesc linkul pe Face, apoi se mareste numarul de vizitatori si primesc feedback-uri pozitive (sau nu) si comentarii cu pareri pro/contra/admirative... Imi lipseste emotia pe care o am cand transmit ceva-cuiva-aici si nerabdarea pe care o am cand incep sa citesc, sa corectez si sa tai, sa rescriu, sa tai iar, sa sterg, sa adaug, off, sa o finalizez mai repedeee, sa poata fi citita!!
Obisnuiam sa scriu noaptea, sa profit de linistea care ma lasa sa-mi aud toate ideile si sa-mi gasesc cuvintele pentru a le lasa aici ca marturie a experientelor traite. Erau momente atat de intense incat imi era teama sa nu fie uitate in ani.
Intre timp am descoperit ca, o data cu maturizarea, intensitatea asta cu care simti o dorinta sau o placere e direct proportionala cu intensitatea cu care simti dezamagirea sau frustrarea.
Ca sa nu devin melodramatica acum, trebuie sa recunosc ca in acele nopti in care scriam mult, eram si singura. Nu locuia nimeni cu mine ca sa-mi fure din spatiu, din timp sau din laptop :-))
Daaar, in sfarsiiit, sa nu ma mai lungesc, vreau sa inchei cu precizarea ca aici va fi locul in care Alisu va fi de gasit cu bune si cu rele, locul din care vor pleca impresii si mesaje pentru cine va avea ochi sa le citeasca si chef sa le bage la cap :-)
P.S. Multumesc, bineinteles, finului Vlad C., pentru intrebarea de sambata seara :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu