18 aprilie 2012

Hristos a inviat!

Si blogul meu.

Nu pot sa cred!
Cum sa fie aprilie? Cum sa fi trecut deja si Pastele?
Cum sa nu fi scris eu atat amar de vreme ?!
Si cum sa am acum noduri in gat si tremurici in stomac caci imi vine sa scriu ataaaatea si nu-mi vin cuvintele la gura, ma rog, la degete. Si scriu si de la birou. Deci nu laptop, nu tigara.

......

Nu, nu , nu merge! Sunt fix ca un bebe care incepe sa mearga si pica-n nas. Ma impotmolesc in propriile-mi ganduri/ idei/ cuvinte.
Oricum, voiam doar sa readuc la viata putin The I inside-ul asta pentru ca-mi era al naibii de ciuda ca a intrat in coma asta profunda ( altii ar spune indusa ), imi era al naibii de ciuda ca am facut o promisiune odata, gen: " voi scrie indiferent de starea mea de spirit "  si imi era extrem de dor!  Si-mi pare rau ca am fost ignoranta si-mi pare rau ca am descoperit un comentariu necitit, care statea in inbox de ceva timp, off!

Nu mai am timp. Si cand am timp sunt obosita. Cand sunt obosita nu am nici inspiratie, nici forta, nici idei.
Ultima perioada s-a consumat intre serviciu, casa si somn si / sau lamentari din campul lexical al oboselii .  Si da, iubesc week-end-ul si somnul mai ceva decat facebook-ul, blogul sau Manhattanul :-)

Sa zic ca nu mai am nici laptop? Ca Asus-ul meu chic si lucios  e plin de chestii gen Mafia - nu stiu cum, Anno 1400 parca, ...mmm,  ce mai era ...  ahh da, si Counter Strike, normal! Ca cineva a pus monopol pe el!!

Sa zic ca nu ma am subiecte? Pai am recitit acum cateva saptamani toate postarile si am ajuns pana la urma la concluzia ca >> Da ma! Cel mai mare spor il aveam cand eram eu tristuta sau avem chestii in cap de transmis asa in mod evaziv, sau cand eram tare nemultumita sau cand aveam cate o mini-depresie <<

Doar blogul asta e un fel de loc, un fel de umar maaare unde sa (se) planga Alice. Si tot blogul asta e de chinuiala si nervisori si suparari, frustrari etc.
De as scrie ca sunt bine?Ca imi merge bine? Ca mi place facultatea mea de mor si ca am luat note mari prin sesiune, ca iubesc la nebunie si ca iubitul meu e si viitorul meu sot doar ca nu-mi gasesc rochie de mireasa (tra-ge-di-e!! - fetele ma inteleg )  si asta a devenit motiv de cearta in casa :-)).
De ce as scrie de lucruri frumoase si pozitive? Cred ca daca m-as apuca de'o carte, cu siguranta n-ar fi cu happy-end. Ca asa-s eu. Fac dintr-o stare putin mohorata un adevarat conflict sufletesc.

Imi place drama. Probabil.
Whatever ... am facut resuscitarea. Ne mai auzim /citim curand - sper.
Ma intorc la trebusoarele mele, numai ce astept sa treaca ziua mai repede, sa ajung acasa si sa ma asez in pat la sooomn.

Va salut!

2 comentarii:

  1. Felicitari copilu'...Casa de piatra...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. asta e farmecul tau scumpa mea prietena....dintr-un tantar devine probabil un armasar....de asta cu totii te iubim si unora(gen eu) ii este tare dor de tine si de clipele petrecute impreuna.....te pooop dulce si sa sti ca reusesc sa ma relaxez doar citindu-ti postarile.....lusa

    RăspundețiȘtergere