Iulie, 2011
O zi de marti obisnuita. Canicula, inaduseala si ...offf! Cunoasteti cu totii senzatia si disconfortul create de o bormasina enervant de galagioasa si insistenta, nu?
O Alice care sta intinsa pe pat, cu laptopul pe picioare si-si plimba degetele in parul iubitului (care doarme), tasteaza pe blog, intr-o postare care se vrea a fi un strigat de bucurie :-)
Cu ce sa incep? Ce-i drept am cam lipsit (motivat) din peisajul blogspot.com, in ultima perioada (luna).
Daca pana acum postam aproape zilnic si-mi expuneam talentul narativ, simtind o nevoie surda de a iesi din -impropriu spus- anonimatul mediului virtual, in ultima vreme mi-am canalizat energia (cam toata!) in admiterea la Facultatea de Jurnalism, a Universitatii din Bucuresti, admitere ce sa desfasurat pe parcursul a 2 saptamani: in Massaro, pe E85, in Bucuresti cu depunerea dosarului, respectiv sustinerea probei de admitere, in Bacau-acasa, stresand familia si prietenii cu emotii si lementari ... si in sufletul meu cu sperante, cu incredere ( bine, recunosc, incredere mai putina :P ) creandu-mi tot soiu' de scenarii de natura optimista (mai mult pesi' ) si noduri in gat :-D Funny, nu? Trebuie sa marturisesc ca mi-a fost teama de esec, tocmai pentru faptul ca am acordat acestui eveniment atata atentie si atata importanta, incat numeam rezultatul posibilo-negativ : inceputul de sfarsit (da, da, al meu sfarsit)
Am fost, insa, binecuvantata de Dumnezeu cu oameni in jurul meu pentru care merita sa-ti dai si viata.
Incep cu parintii mei, dragii mei, scumpii mei, care m-au sustinut moral - m-au incurajat cu dragostea si increderea lor - si bineinteles ,financiar - sustinere fara de care nu as fi reusit sa fac toate demersurile necesare. Au trait fiecare zi de emotii la aceeasi intensitate cu mine si m-au urmarit neconditionat la fiecare pas ce urma sa-l fac. Am zis-o si o voi zice mereu: sunt o fericita cu asa parinti si le port respectul si dragostea, necontenit!
Acum insa, nu am cum sa nu vorbesc despre Razvan. Dap, Razvan care din cel mai bun prieten si cea mai frumoasa companie de stat la cioace cu 2 pachete de tigari, cafea si suc s-a transformat in .... s-o zic, sa n-o zic .... :-D .... :-)) .... in barbatul minunat care ma face sa zambesc larg, sa simt fluturi nebuni in stomac si sa-mi musc buzele :-)) Incerc sa nu fac din fragmentul asta o declaratie siropoasa de dragoste; imi caut si selectez atent cuvintele,in ceea ce-l priveste ... doar nu vrem sa ii se urce la cap micului arogant, nu? :P
Dupa cateva luni (bune) de zbucium, de tatonare, de " omg-uri, wtf-uri, multe "?", multe "!!!!", dupa cateva luni de construit si asezat - cum sa le zic metaforic? ... caramizi?, ok! - a iesit o relatie :-)
Nu intru in detalii caci sunt picante si nu povestesc nimic mai mult ca nu vreau sa para a lauda sau a aroganta, mai ales ca ar fi ceva persoane carora le-am creat socuri, surprize, disconfort sau nostalgie.
Pana la urma esenta sta in relatia noastra care are si comunicare - si compatibilitate- si respect - si incredere - si da, iubire :-)
Mai are sens sa povestesc cum mi-a fost alaturi si cum m-a sustinut in toata perioada? Nu are sens sa povestesc cum si in ce fel, deduceti voi, insa are sens sa punctez acest aspect: e unul din stimulii mei principali. Tot creditul pe care mi-l ofera si toata aprecierea, admiratia, venite din partea lui, nu fac decat sa ma incurajeze, sa prind aripi spre visele mele. Cu un tip ca Razvan, langa tine, nu ai cum sa pici in capcana delăsării sau a complăcerii. Si daca te si iubeste, nu ai cum sa nu te simti implinita pe plan sentimental.
Asadar ... Mr. Anonymous are un nume :-) Si Alice are o relatie.
Prietenii mei? Oh, Doamne! Putini mă, putini dar buni! Fiecare dintre ei a participat (cu noroc, bag de seama) la tot cliseul asta agitat si stresant (pentru ca asa il faceam eu sa fie), oferindu-mi la randul lor incurajari, urari de bine, incredere, cazare si papa bun Ioana, draga de ea, mi-a fost de un real ajutor si sprijin.
Luiza mea,care era atat de sigura ca iau incat ma enerva la culme calmitatea ei cu care trata subiectul asta ... Off, cum sa n-o iubesti? Si e in Ro! Si...si .... siiii.... nuuu, nu zic, fara sa am aprobarea ei! Va tin la curent in cazul in care am mana libera la scris despre un subiect atat de important in ceea ce o priveste si oricum, toata baza sa o aveti in mine - doar cine-i aici jurnalista in devenire, mica si scorpie care scrie imediat cum afla o noutate :-)) ? Ah si da, apropo... de cateva zile de cand urmaresc Gossip Girl (cam tarziuuu, da, stiu!) ma tot visez in pielea ei, apasand tastele laptopului: " You know you love me ... " ( nu completez aici toata formula de final - sa fiu si eu putin interesanta la sfarsitul acestei postari :d )
Revin la bucuriile mele dar doresc sa inchei. Ca sa nu mai fur curent p'aici (si asa postarea e inceputa pe la 16:00), plus ca maine dimineata plec again la Bucuresti, de data asta cu Dee (abia asteapta s-o invit la un pranz care va fi servit in compania "colegului de serviciu" Capatos :d ), Razvan deja doarme si e contagios, am si-o pozitie incomoda ... deci: SOMN :-)
Va pupacesc si va multumesc!
Mai jos e melodia care e pusa pe repeat in castile mele. E melodia anului meu :-)
XOXO, Alisu
:-))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu