O prietena mi-a zis azi " nu credeam cat poate sa sufere corpul pentru ce simte inima " . E incredibil cum te poate da peste cap o cadere nervoasa, un moral la pamant... Un prieten s-a transformat dintr-un normal intr-un ciudat, altcineva braveaza, face pe puternicul si in sufletul sau e o tornada ... Eu plang de fiecare data la happy-end-urile filmelor romantice, lucru ce mi-a confirmat faptul ca sunt o hiper-sensibila la anumite lucruri.
Si am ajuns la concluzia ca totul se rezuma la mediul nostru inconjurator format din activitati zilnice si cel mai important, din oameni. Ca ne dam seama sau nu, suntem dependenti de socializare, suntem insetati de dragoste, suntem innebuniti dupa relatiile de prietenie legate, dupa afectiune si atentie.
Cand ceva se clatina in sfera asta de necesitati tot echilibrul nostru moral se da peste cap. Si chiar daca nu recunoastem, ori nu ne dam seama, din senin te simti aiurea, ai un nod in gat, devii irascibil si ciufut, te inchizi in tine, in casa, in camera ...
Cine s-ar vedea singur pe lume si fericit ? Cui i-ar placea sa duca o viata solitara, fara prieteni sau familie ? De asta ma leg de citatul de mai jos, nu conteaza ce ai in viata ci pe cine ai ! Cat e de adevarat ! Facem un joc de imaginatie. Sa zicem ca esti putred de bogat, ca ai tot ce iti doresti, nu-ti lipseste nimic dar esti singur, ratacit in angajatii firmei de exemplu, in subalterni sau parteneri de afaceri. Intr-o seara bei o sticla, doua de vin singur, in alta seara iei cina la cel mai smecher restaurant, tot singur; pleci in excursii, te cazezi la cel mai luxos hotel, tot singur; ai un eveniment important in familie, te bucuri sau nu, esti singur ...
Nu fac trimitere numai la singuratatea aia venita din lipsa unui partener de cuplu ci si la singuratatea aia seaca, lipsa de prieteni dragi, intimi, oameni cu care sa-ti imparti zambetele si lacrimile, esecurile si succesele, cina si camera de hotel ...
Ar fi ingrozitoare viata sub aspectul asta, al singuratatii :|
Revenind, cred ca de aici pornesc toate starile si neplacerile sufletesti. Depresiile si tristetea interioara; si e grea lupta cu noi insine, pana si in cazul asta ai nevoie de cineva care sa te traga de par cand esti pe punctul de a te ineca.
Si cel mai greu e pentru oamenii sensibili, pentru oamenii buni, pentru cei care impart numai zambete si bucurie.Tocmai oamenii astia sufera cel mai mult intr-un moment de asta critic...
Sa nu ne cramponam de persoanele care ne fac rau, care ne resping, care ne parasesc, care nu au intentii bune ... sa nu suferim dupa cei care ne fac sa sufere, caci nu suferim dupa nimic bun... Sa lasam oamenii rai care au trecut prin viata noastra sa plece, sa si vada de drum si sa le multumim ca ne-au mai invatat vreo 3 lectii de viata : tradare, abandon, falsitate ...
Asadar, iubiti si lasati-va iubiti de catre cine simtiti voi ca merita atentia, afectiunea si daruirea voastra.
P.S. Stiu ca, poate, am dramatizat putin ... dar si eu am un gol in stomac care ar trece doar in prezenta lor ...
Si ca sa mai invart putin cutitu'n rana, sa ascultam si'o piesa :
si pentru prima data scriu aici ca acum imi cam curg ochii :p
O seara minunata si linistita ... !
Aproape in totalitate de acord cu ceea ce ai spus, dar exista acel "aproape" care il spun deoarece am trecut si eu prin ceva asemanator.
RăspundețiȘtergere1."Cine s-ar vedea singur pe lume si fericit ?" -la un moment dat eram singur si eram fericit.
2."Asadar, iubiti si lasati-va iubiti de catre cine simtiti voi ca merita atentia, afectiunea si daruirea voastra." - nu ai de unde sa stii de la inceput cine merita si cine nu, pe moment crezi ca merita si dupa un timp cand deja totul e pierdut in acest sens se dovedeste contrariul, o spun din propria experienta si o spun bine.
Am dat mai sus doar 2 lucruri care au fost mai la evidenta, dar dupa cum am spus sunt de acord cu tot ce ai spus in mare parte.
P.S Imi place la nebunie aceasta piesa. :X :X
Stie Alisu cat de mult iti place piesa ! >:D:*
RăspundețiȘtergereDac ar fi lumea un buchet imens de trandafiri tot te ai mai intepa de un spin, dac ar fi lumea un balon imens de aer tot ar aparea din senin un varf de ac rautacios sa l sparga, dac ar fi lumea o stea tot s ar distruge din senin o raza, dac ar fi lumea un pom roditor, sigur ar fi mancate fructele cele mai bune de viermii ucigatori..... Asa i cu lumea noastra din pacate fata mea draga, cel rau cauta sa l distruga pe cel bun dar partea cea mai frumoasa din tot tabloul asta nesuferit e ca bunatatea aduce lumina si intunericul suferintza. Deci amatori de rau si plini de ingamfare nu primiti niciun trofeu ci doar "DISPERARE" ca rasplata a faptelor voastre!!! Cu drag mami :) Oricum raman o admiratoare fidela a blogului tau......
RăspundețiȘtergeresi esti minunata mami !
RăspundețiȘtergereSi ca sa fiu rautacios si sa ma bag in seama: "Dac ar fi lumea un buchet imens de trandafiri tot te ai mai intepa de un spin" trandafirii au tepi, lumea e un buchet de trandafiri, probabilitatea de a nu te intepa este foarte mica, totul este logic nu este ceva de care sa te poti feri, daca era jumatate din planeta libera si jumatate trandafiri atunci probabilitatea se schimba.
RăspundețiȘtergereP.S oricum interesant ce ai scris tu acolo, te salut din departare postator anonim si ne vedem cat de curand :D
depinde de perceptie :)
RăspundețiȘtergereabia ast sa ne vedem:d
Cand citesc postarea asta, imi vine in minte un vers, pe care l-am fredonat toata saptamana trecuta...
RăspundețiȘtergere"Si nu stii cum arde, si nu stii cum doare..."
:-*
Stiu Dee ...
RăspundețiȘtergere:*
@alissu: nu depinde de nimic, este intocmai cum am spus.
RăspundețiȘtergere@dee: te contrazic si pe tine stii cum arde si stii cum doare doar ca nu stii cu ce intensitate ;)
Versul se refera ca cealalta persoana nu stie cat arde si doare... Eu stiu, si intensitatea, si durata si tot :-).
RăspundețiȘtergere