De regula, cand ma apasa un sentiment nesuferit de tristete, un vag semn de depresie imi vine sa scriu. Pur si simplu ma paste nostalgia aia in forma ei cea mai dramatica si-mi insufla, de departe, inspiratie, ganduri, idei; daca nu am imediat la indemana ceva de scris, o foaie, un carnetel imi piere tot.
Dar ideile imi raman, framantarile raman aceleasi.
PC-ul era privit cu suspiciune, " cum as putea eu sa-mi insir gandurile intr-o forma atat de rece si respingatoare pentru sensibilitatea mea care atingea cote maxime? " Daa !!! Asta era naivitatea si infantilitatea din mine ! Ridicol!
Carnetelul, agenda, caietul studentesc, dictando, foile A4, pix, carioca, stilou au format odata,candva arsenalul pregatit pentru insiruirea romantismului , a dramelor, a intamplarilor de toate genurile din copilarie, adolescenta etc. Acum e la moda Blogul :).
Revin la dorinta subita de a scrie. Am crescut, postam pe blog , impartasim si altora d'ale noastre ; imi fac insa o promisiune : aceea de a scrie indiferent de starea mea de spirit, indiferent de vremea de afara, indiferent daca am sau nu bani; voi scrie si de bine si de rau; voi scrie si cand sunt extrem de suparata, voi scrie si cand explodez de bucurie.
Am inceput azi, deoarece sunt in agonia care ma inspira , starea de rau care vrea sa iasa prin cuvinte.
Azi e asa ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu